Poate ca are dreptate, insa azi, povestind cu Tomata despre ce e hot si ce nu, am concluzionat ca-s topita dupa House, personajul si Hugh Laurie, actorul. Adica, pe langa ca e mega destept (si in serial si in afara lui), mai are si accentul ala adorabil, englezesc, pe care as vrea sa-l aud soptit, in urechea mea; plus ca n-are nimic de a face cu imaginea de “viking virgin”.

Am mai spus si repet: jocurile de privire, discutiile inteligente, aluziile si alte chestii de genul asta sunt adevaratul afrodisiac pentru mine. Barbatul care sta cu o carte in mana si cu ochelarii pe ochi, imbracat lejer si concentrat pe ceea ce citeste este una dintre cele mai sexy imagini pe care le am acum in minte. Pentru mine, preludiul inseamna ca eu sa stau pe un fotoliu, el sa stea pe o canapea si amandoi sa ne dorim sa fim unul langa altul; iar privirile si schimbul de replici premergator emai mult decat am nevoie pentru a ajunge sa ma bucur de ceea ce urmeaza.

Oi fi io defecta, pentru ca intotdeauna am cautat jocurile si nu neaparat apropierea trupurilor goale. Nu zic, e oactivitate placuta, dar mult mai placut e cand se face conexiune intre creiere, ca, am zis intotdeauna, cea mai erogena zona se afla intre urechi.

Avand in vedere ca, pe blogul asta, subiectele abordate de mine sunt, in proportie de 80%, axate pe subiectul asta (inca tabu), adica sexul, o sa ziceti ca sunt obsedata. Poate ca aveti dreptate, poate nu. Cert este ca intr-un cuplu, partea asta este extrem de importanta, mai ales intr-un cuplu care se formeaza in jurul varstei de 30 de ani (nu, nu e vorba de mine, eu am 22, maxim). Pentru ca la varsta asta o femeie deja se cunoaste si stie ce-si doreste, cu toate ca la barbati e putin mai simplu. Si nu mai poti sa compari criteriile de atractie, care la 20 de ani se masoara in cuvinte frumoase, inimioare pe cer si alte chestii de genul asta, iar la 30 se masoara in incredere in partener.

Eu as fi curioasa sa stiu ce va atrage pe voi. Vorbesc strict de sex, de activitati “patuale” (asa le zice un amic), ce va face pe voi sa vreti sa ajungeti acolo cu cineva.

Ca sa va faceti o idee despre “vikingii virgini”, iata-i

Guti

Fernando Torres

Tind sa ating acest subiect din prisma proprie, e normal, nu stiu sa fiu jurnalist obiectiv. Nu vreau sa fac din ceea ce scriu aici o chestie impersonala, nu vreau sa dau sfaturi bune de aplicat. Doar incerc sa-mi expun parerea si poate, in felul asta, o sa ajut ambele tabere sa inteleaga mai bine chestiunea.

Eu una sunt de parere ca acest fel de manifestare in asternut este nelalocul lui, ca unele chestii trebuie sa ramana doar pentru cei care sunt foarte insetati de cunoastere. Faptul ca nu ma simt confortabil doar gandindu-ma la asta este cel mai bun motiv pentru a refuza contactul in felul asta. Am avut o pseudo-experienta de acest fel si durerea pe care am simtit-o este mult prea mare si mult prea vie (inca), iar mie mi se pare ca a face dragoste implica relaxare si confort. Si a face sex inseamna, in mare, acelasi  lucru. Deci nu.

Pe de alta parte, sunt multe momente in care partenerul isi doreste. Nu pune presiune, nu face din asta un capat de tara, dar il simti. Intelege reticenta, dar iti dai seama ca, pentru el, asta ar fi cadoul suprem pe care ai putea sa i-l faci. Nu sunt femeia care sa faca chestii doar de dragul lui, insa cateodata compromisul e de dorit si acum ma refer la tot ceea ce implica o relatie. Si tu, ca femeie, incepi sa il asculti cand iti vorbeste despre asta, totusi inca incrancenata in ideea ta ca n-o sa se intample niciodata. Daca va stii cum sa iti explice si ce sa iti arate, vei face o incercare, poate doua, poate trei. Si poate ca o sa-ti placa, poate nu. Dar e compromisul la care ai ajuns, pentru a nu simti raceala din partea lui.

Sunt femei care fac asta din placere. Am auzit variantele unor femei care spun ca da, e ceva dureros, insa placerea simtita e mult peste sexul normal, ca sa zic asa. Am vorbit si cu femei care spun ca e crunt, dar fac asta din cand in cand doar ca sa-i multumeasca pe ei. Gresit, doamnelor, daca ei nu-si dau seama ca pentru voi nu e placut, atunci dati-le sutul…

Recunosc, sunt destul de paranoica in privinta subiectului. Poate pentru ca, medical vorbind, e periculos: n-as vrea sa ajung la o anumita varsta si sa nu mai am controlul asupra muschilor respectivi. Plus ca, daca vine vorba de boli, ala e locul prin care se transmit cel mai usor. Deh, la varsta mea le analizezi pe toate mai mult…

Nu am o concluzie clara. Nu neg faptul ca, la un moment dat, as putea sa-mi doresc si experienta asta. Insa sustin cu tarie ca asta depinde doar de el, de felul in care stie si poate sa ma relaxeze si sa ma faca sa ma simt confortabil. Si nu, n-o sa fac asta doar de compromis, pentru ca, in cazul asta special, compromisul n-ar trebui sa existe…

Eu sunt de parere ca nimic nu e pervers atata timp cat faci lucrul ala cu persoana iubita. Sau cu un om langa care te simti relaxata si in siguranta. Bineinteles ca ar putea exista si exceptii, insa se presupune ca exista niste sentimente la mijloc si ca barbatul respectiv nu te-ar umple de sange incercand sa-si satisfaca o fantezie sado-maso.

Una din concluziile reiesite din conversatie a fost ca femeile refuza din start o propunere mai deocheata, venita din partea iubitului, din teama de a nu fi considerate “usoare”. Ceea ce e perfect logic, noi intotdeauna am trait cu teama de a nu fi desconsiderate de reprezentantii sexului tare, chestie care oricum se intampla de cand lumea. Si din aceasta cauza, desi avem momente in care ne dorim si altceva, acceptam rutina in viata noastra intima, fara sa ne gandim ca asta ne afecteaza si pe noi si pe ei, in egala masura.

Recunosc, au fost momente in viata mea in care momentele de intimitate nu insemnau foarte mare lucru. Erau si atat. Desi ma simteam bine, aveam senzatia ca lipseste ceva, ca nu e complet, ca mai puteam adauga. Dar dintr-un inexplicabil sentiment de jena, refuzam sa vorbesc despre dorintele mele, imi era teama ca el sa nu fie prea socat de atitudinea mea. Acum s-au mai schimbat lucrurile, am invatat ca nu trebuie sa-mi refuz ceea ce-mi doresc si ca sinceritatea si dezinhibarea imi fac cel mai mare bine.

Cu alte cuvinte, m-am pus pe mine pe primul plan. Femeie, fii tu in intimitate, lasa rusinea la o parte si da-ti drumul la imaginatie, vorbeste deschis si experimenteaza. Ca, pana la urma, nu traim o suta de vieti…

Din cate stiu eu (pentru ca asta mi se intampla mie), o femeie se energizeaza foarte tare prin activitatea de dormitor. Si chiar daca exista o oboseala precedenta, nu o mai simte pentru ca exista un flux mare de adrenalina care circula prin venele noastre. Eu explic asta prin faptul ca totul se petrece in interiorul nostru, pe cand la ei, punctul placerii e extern.

Si acum, dilema: vorbind cu un barbat despre cata energie are o femeie dupa ce face sex, el mi-a spus ca femeile din viata lui nu i-au spus niciodata lucrul asta. Si acum va intreb pe voi, cititoarele noastre, despre cum va simtiti dupa ce experimentati marele O: vlaguite sau energizate. Cu chef de facut cozonaci sau mai bine trageti un pui de somn?

Vorbeam acum ceva vreme cu doua prietene despre cat de bine sau rau este sa ai un iubit care e cumva peste medie, ca marime. Nici noi n-avem habar, de fapt, ce inseamna mare, mica, medie sau exagerata. Doar ne imaginam. Si una dintre cele doua cu care povesteam, ne spune ca odata, fiind aproape de a intra in pat cu un domn, i-a vazut…jucaria. Moment in care s-a imbracat, si-a cerut scuze si a zis, citez, “eu nu las chestia aia sa intre in mine”. Evident ca domnul a fost dezamagit, el fiind foarte mandru de podoaba dansului si neintelegand de unde atata suparare.

Dupa parerea mea, sexul este gresit perceput ca fiind miscarea aia de “du-te vino”, in care marimea lui se conecteaza intre picioarele ei. Pentru ca noi, femeile, avem nevoie de comunicarea la nivel mental, ca sa fim total satisfacute de ceea ce se intampla. Plus ca, nici nu avem nevoie de orgasm ca sa ne simtim extraordinar de bine. Da, e clar ca daca vine si ala, e perfect, dar daca nu, nu-i nici o suparare.

Mie una imi plac momentele de dinainte de “conectare”. Preludiu, daca vreti sa-i ziceti asa, desi nu ma refer la atingeri neaparat. Imi place sa vorbesc despre ce as vrea sa se intample, sa-i vad mirarea din ochi cand sunt foarte sincera, sa incerc sa aflu ce-i place si asa mai departe. Imi place pasiunea si pe asta n-o poti obtine de la marime, ci de la comunicarea cu celalalt. Imi place barbatul care se foloseste de tot ce are pentru a se bucura de zambetul de dupa.

Iar daca preludiul ala nu e facut cum trebuie, mai exista si o parte dureroasa, care e extrem de neplacuta si atunci chiar ca e importanta marimea: cu cat mai mare, cu atat mai nasol…

In timpul casatoriei mele am avut si eu momente in care mi-as fi dorit sa incerc altceva, o diversiune de la viata presupus monotona in care ma aflam. Prima oara cand mi s-a intamplat sa simt atractie fata de altcineva decat sotul meu a fost cam la 4 ani de cand eram impreuna: un el care m-a atras din prima clipa, prin atitudine, stil de a zambi, fel de a vorbi..imi placea foarte tare. Fiind purtatoare de verigheta, antenele lui s-au intins si au incercat sa ajunga la mine. N-a reusit, pentru ca, in momentul ala mi-am dat seama ca daca as pleca undeva cu el ar fi ca la blaturile din fotbal: nu i-as da sotului meu posibilitatea sa-si apere locul…

Si am facut ceva care poate parea incredibil: m-am luat si m-am dus acasa, si m-am pus la povesti cu sotul meu (care simtise de cateva zile ca nu-s toate cum ar trebui), spunandu-i ca in ultima vreme am simtit atractie fata de altul si ca nu vreau sa se intample asta. Ca il iubesc si ca simt ca avem o problema, daca am ajuns sa ma simt atractie fata de altul. Reactia lui a fost aur curat: a inceput sa rada, mi-a luat fata in maini si mi-a spus ca e perfect normal sa simt atractie fata de altii si ca se bucura foarte mult ca sunt atat de deschisa incat sa impart cu el asta. Si da, am facut atunci dragoste asa cum n-am facut-o niciodata pana atunci si acela a fost inceputul unui alt fel de relatie intre noi.

Dupa ce relatia s-a incheiat, am avut momente in care ma gandeam cum o sa pot sa fiu cu altcineva, cum o sa pot sa-mi arat goliciunea in fata altui barbat fara sa-mi fie jena de pornirile pe care le am in asternut. Si eu am trait momentele alea in care stateam sa ma gandesc daca sexul oral e pervers sau nu. Acum am trecut peste asta. Si mi-am dat seama atunci ca trebuie sa incerc noul, sa-mi pun in aplicare cateva fantezii pe care le tineam ascunse din varii motive. Doream sa incerc sexul sportiv, activitatea aia care nu presupune sentimente, ci doar instinct, dorinta, nevoie de linistire a hormonilor. Ceea ce am si facut, trasandu-mi clar in minte limita dintre sex si sentimente. Am facut-o constientizand ca nu trebuie sa stiu ce culoare preferata are omul ala, atata timp cat nu-mi doresc asta. M-am lasat in voia simturilor, am experimentat si m-am jucat, m-am detasat de inima si am lasat trupul sa-si faca de cap.

Cu alte cuvinte…sunt momente in care avem nevoie de asta. Oricat de sec ar suna, suntem tot un fel de animale si cateodata trebuie sa lasam instinctele sa iasa la iveala. Atata timp cat nimeni nu are de suferit din asta, nu vad de ce sa nu fim deschisi la a experimenta.

Din nou imi incep articolul cu o povata transmisa din mama in fiica, aceea care spune ca sotul este capul familiei, iar daca el e fericit, tu esti fericita prin alaturare. Si stim cu totii vorba aia care spune ca femeia trebuie sa fie “doamna in societate curva in pat si gospodina la bucatarie”. Pentru ca, nu-i asa, zmeul zmeilor isi arunca buzduganul, iar tu trebuie sa ai mancarea nici prea calda nici prea rece, sa-i servesti prietenii cu aplomb si buna dispozitie si cand ramaneti voi doi, sa fii gata de actiune, fara sa te impotmolesti de o chestie minora cum e preludiul. Iar in pat trebuie sa faci ce ti se spune/cere.

Nimic mai gresit. Sexul are o importanta majora in relatie, iar, ca uniunea sa fie desavarsita, ambii parteneri trebuie sa gaseasca motive de a se intoarce in pat alaturi de celalalt. Inceputurile unei relatii sunt minunate, atunci cand incepi sa-l descoperi si incerci sa te faci cat mai placuta pentru el. Este si primul moment in care incep compromisurile, femeile au o teama inexplicabila de a le spune ca nu se simt bine daca se intampla ceva care sa nu fie neaparat pe placul lor. Si, in loc sa inceapa o discutie despre asta (evident, nu chiar in timpul…actiunii), prefera sa taca si sa treca mai departe, chiar daca lucrul ala o afecteaza.

Si uite asa, dintr-o activitate care se presupune ca ar trebui sa iti placa, femeie, si sa te faca sa eliberezi endorfine, responsabile pentru fericirea mintii si  trupului, te adancesti in compromisuri si ajungi sa acuzi migrene, dureri de spate, lipsa de chef etc, adica sa faci tot ce iti sta in putiinta pentru a nu ajunge la activitatea aia care nu-ti place de mult. Pentru ca nu vorbesti, pentru ca ai fost concentrata sa-i oferi lui placere si sa nu-ti pese de tine. Of course, apoi plangi ca te-a inselat, “uite ce magar, ca s-a dus la alta, si io-s mai frumoasa”.

Comunicarea intre doi oameni trebuie facuta si in pat. Ia fraiele in maini si spune-i ce-ti place. Cum iti place. De ce iti place. Spune-i ce simti cand nu ti-e bine. Da, atunci, o sa se bucure ca nu esti o prefacuta. Nu mai simula orgasme, stiu ca da jos calorii mai multe decat un orgasm normal, dar gandeste-te si la tine. Nu mai fa chestii pentru ca “lui ii place, io nu ma simt extraordinar, dar…” Nu mai accepta 5 minute de “activitate”, asteptand ca el sa termine, in timp ce tu te gandesti la rochia pe care ai vazut-o acum 2 zile la mall. Bucura-te de expresia de pe fata lui cand faci ceva ce ii place foarte mult, nu mai fa nimic din obligatie.

Usor de zis, greu de facut, o sa ziceti. Si eu spun ca nu. “Cea mai erogena zona a corpului se afla intre urechi”. Va las pe voi sa va dati seama ce inseamna asta

Foarte multi in ziua de azi spun ca democratia in care traim este prost inteleasa. Ca deschiderea inspre lume ne-a facut sa uitam despre principiile demult incovrigate in caracterele parintilor – care, din pacate, nu le-au putut transmite copiilor. Imi amintesc ca mama imi spunea tot timpul sa nu ma las “ametita” de barbati, ca trebuie sa ma respect pe mine si asa mai departe. Avea dreptate, insa, intre timp, mi-am format si eu propriile pareri despre ceea ce ma inconjoara.

Am trait si emotiile prin care treci cand intalnesti pe cineva si te intrebi cum e sarutul cu el, care sunt senzatiile pe care ti le ofera, am trait si sexul ca pasiune pur si simplu, in prima seara. Si sunt convinsa ca totul tine de ceea ce vrei in momentul respectiv: pentru sexul in prima seara nu esti interesat de ceea ce e cu adevarat omul acela, ci functionezi pe baza de instinct. Nu vrei sa stii ce mancare ii place, ce muzica asculta, care e filmul lui preferat si daca ii place cafeaua dulce sau amara.

Sunt o gramada de femei/fete care insa fac asta crezand ca e un motiv bun ca acel barbat sa ramana langa ele. Se daruiesc cu totul, nu pentru ele si pentru a se simti ele bine, ci pentru el -ori exact asta e greseala. Cand faci sex din prima seara, iti asumi consecintele, sau, mai bine zis, faci asta din propria dorinta si nicidecum pentru a pune bazele unei viitoare relatii.

Bineinteles ca exista exceptii, cunosc cupluri care au o relatie solida desi au facut sex din prima seara, dar e foarte greu sa ajungi in situatia de a cunoaste un om cu care potrivirea sa fie pe toate planurile de la inceput. Asta imi aduce aminte de Teo de la Deko, care spunea intr-un spectacol ca noi, femeile, nu vrem sa facem sex din prima seara pentru ca intai ii facem sa se indragosteasca de noi, apoi ii dezamagim ca nu stim sa-i satisfacem. Si ca femeile care nu fac sex din prima seara e clar ca nu sunt bune la pat. Da, e o gluma, dar el face parte din exceptiile despre care vorbeam mai sus.

Concluzia? Faceti sex din prima seara, dar asta numai daca voi decideti ca e bine si ca va doriti. Nu o faceti pentru ei, nu o faceti in speranta ca asta e primul pas pentru o relatie stabila, solida si de durata. Pentru ca s-ar putea sa va doara rezultatul.