Am fost mereu un băieţoi şi am crezut că singura limită este prostia mea. Nu faptul că nu deţin un set de biluţe, doar că nu pot mai mult. Pe ideea asta am avut “tupeul” să mă implic în chestii care teoretic nu sunt chiar “pentru fete”. Şi am avut succes sau am eşuat uneori, dar nu pot lega niciodată acestea de prezenţa unui vagin.

Un deceniu de muncă l-am petrecut la “mixer”. Ca realizator de emisiuni radio şi “tehnician” de emisie, în ideea în care nu aveam om la butoane. Eu puneam muzica, mă ocupam de mixing şi vorbeam. Eram mereu o mână de dame în situaţia asta pentru că majoritatea acceptă doar să vorbească la microfon, de teamă că fac tâmpenii. Le este frică să facă o chestie absolut simplistă, dacă ai o minimă coordonare.

Am făcut prostii? O, doamne. De la uitat microfon deschis şi mirat în gura mare că nu aud muzica (în momentul în care “ridici” puţin microfonul, mixerul “taie” sunetul la boxe, pentru a nu se face microfonie .. piuitul ăla nasol), am scos CD-ul care rula pe post, am spus bună dimineaţa la ora 7 seara (după un maraton de emisie de Revelion), am spus altă frecvenţă. Toate prostiile pe care le-au făcut şi alţii, bărbaţi de data asta.

Ca tehnician pentru colegii de ştiri mă pot lăuda cu mixaje sigure şi corecte în cele mai stresante şi nasoale situaţii (se lua curentul, erau radio-jurnale cu 2-3 interpelari telefonice pe o singură linie, cu “inserturi” de voce de pe casetă .. la început, cu blocaj de windows când îţi era lumea mai dragă etc.) Am avut colegi bărbăţi, chiar cu experienţă mai mare decât mine care făceau prostii uneori de mă întrebam ce s-a întâmplat cu ei. Au fost unii mai buni decât mine, au fost alţii mult mai slabi în munca acesta şi totul s-a datorat faptului că am putut sau nu mai mult.

5 ani de karate mi-au demonstrat că, deşi nu am forţa unui bărbat, ca femeie pot avea alte atuuri. Culmea este că, deşi teoretic te-ai aştepta ca o “mimoză” să fie total fără apărare, cu o tehnică bună şi agilitate poţi face faţă măcar unor agresori, fie că sunt pe tatami sau pe stradă (în ultima variantă este mai sănătos să eviţi confruntarea, chiar şi ca bărbat, pentru că niciodată nu ştii cum degenerează). M-am bucurat de apreciere şi m-am simţit excepţional alături de colegii mei bărbaţi şi cele câteva femei care aveau curajul să încerce şi ceva mai “spicy”. Au fost cei mai frumoşi ani ai mei din punct de vedere al sănătaţii. Un trup atletic, energie cât 10 şi o stare de bine.

În acest moment lucrez ca web designer. Sunt femeia “geek”, cu ochelari pe bot, care este în stare să se învârtă lejer prin programele de pe calculator (“soarele” meu preferă să mă lase pe mine la depanare, deşi e “mascul” şi culmea are nişte ani buni de utilizare în avantaj), ştie cu ce se mănâncă un editor grafic şi pune la cale situri în cod “valid”, că tot a înnebunit lumea cu prostiile astea. Programare nu am învăţat pentru că nu mai am timp şi de asta. E mereu interesant să primesc comentarii surprinse de la clienţi, chiar şi cei de prin cine ştie ce ţară, pentru că îi miră că o femeie poate face astea. Aş putea face şi mai mult, dacă aş avea timp şi dispoziţie.

Sunt doar 3 exemple umile din propria experienţă de viaţă. După cum spuneam la început, am avut rezultate frumoase şi am dat “gherle” puternice pentru că atât am putut. M-am implicat în activităţile respective cu aceeaşi relaxare cu care urcam prin copaci la 13 ani sau jucam fotbal cu băieţii. Mi-am dorit să lucrez într-un domeniu? Mi-am suflecat mânecile şi am început. Fără complexe, fără ruşine sau timiditate.

Atât timp cât nu există limitări pur fiziologice care să te împiedice să lucrezi într-un domeniu, “bagă tare”, că tot îmi place mie expresia asta nepoliticoasă. Mergi spre ce doreşti tu şi împlineşte-ţi visele. Faptul că eşti femeie nu te face nici mai bună şi nici mai rea. Eşti OM în primul rând. Reuşeşte pe puterile tale. Şi, dacă nu se poate în domeniul respectiv, ia experienţa ca pe o bună ocazie de a fi învăţat ceva şi porneşte pe un alt drum care iţi face cu ochiul.

Este mereu loc pentru femei în IT, radio, arte marţiale, chirurgie sau fizică nucleară. Că tot un creier avem cu toţii.