De cand ma stiu am o mica obsesie: cremele de tot felul. De fata, de zi, de noapte, de ochi, de maini, de corp, demachiante, hidratante si de care altele or mai fi. Cu cat mai multe, cu atat mai bine. Ca de machiat nu ma machiez, asa ca trusa mea de farduri contine un rimel, un ruj rosee, cateodata un fond de ten si multe, multe creme.

De-a lungul timpului am incercat tot felul de hidratari pentru tenul meu destul de pretentios: ten mixt spre gras, cu tendinte grave de a face chestii de alea rosii, sub piele, care dor infiorator. Am incercat Nivea, Garnier, Estee Lauder si altele, cu preturi aberante, de la 40 de lei in sus. Lotiuni demachiante si tonice, idem, am aruncat carute de lei pe nume de marca, ultra-testate si cu mega-rezultat-garantat. Toate astea pana am observat ca, orice as face, tenul meu se incapataneaza sa ma streseze si sa imi dea senzatia ca nu se va face bine niciodata.

Vorbind cu o prietena despre asta, ea a venit cu ideea ciudata (la vremea aia) de a incerca niste produse romanesti. Ana Aslan, Gerovital, Elmiplant. Argumentul era unul destul de viabil: “Cine crezi ca stie cel mai bine despre cum se comportatenul romancelor, daca nu un roman?” Bine, asta suna a nationalism, dar la momentul ala eram capabila sa incerc orice.

M-am infipt in primul magazin naturist pe care l-am gasit in cale si am dat de o doamna foarte draguta, care mi-a explicat compozitia fiecarei creme in parte si, in plus, mi-a recomandat o crema de galbenele care costa 2,5 lei (!!!) si mi-a recomandat sa-mi dau cu ea pe fata, inainte de culcare, in loc de crema de noapte. O priveam sceptica, mai ales ca, inauntrul cutiei, compozitia semana cu un fel de vaselina mai…fina. Am luat crema, mi-am mai luat o crema de fata Elmiplant cu nuca, castane si miere, o crema de corp cu extract de lamaie si o crema de maini Farmec, cu ceai verde. Totul a costat 20 de lei si nu-mi venea sa cred ca mi-am luat tot ce-mi trebuie cu pretul a jumatate din cea mai ieftina crema de fata pe care o aveam acasa.

Dupa doua saptamani ma simteam deja altfel. Fata mea isi revenise (acum sa nu va ganditi ca era chiar asa un dezastru, stiti cum exagereaza femeile cand e vorba de tenul lor) si pielea mea se simtea bine. Crema de corp facuse minuni, pentru ca pielea mea se asprise destul de mult de cand ma mutasem in Timisoara si toate Dove-urile din lume nu reuseau s-o tina hidratata mai mult de 3 ore.

Acum eu nu militez pentru ieftinaturi, sa nu se inteleaga asta. Doar vreau sa spun ca, cateodata, e mai la indemana si mult mai sanatos sa folosim produse naturiste. Care poate nu miros si nu arata atat de bine ca si produsele de marca, dar efectele lor sunt mult mai vizibile. Cel putin la mine.

As fi curioasa sa stiu ce creme folositi sau ce tip de crema v-a facut cel mai bine?

PS: lotiunea mea demachianta se numeste “Lapte Doina”. Functioneaza impecabil. Iar lotiunea tonica e ceai de musetel

Ce numesc eu economii inutile? Acele “tăieri” de buget la anumite obiecte care nu au un asemenea preţ mare, încât să justifice efortul, mai ales, dacă stăm să le comparăm cu alte “investiţii” la care nu prea ne mai uităm la preţ.

Am vecini care cumpără pâine de la nu ştiu ce magazin (chiar şi mai departe uneori), fără să pună în total preţul transportului până la urmă, pentru că este cu 50 de bani mai ieftină, care nu îşi amintesc când s-au şters ultima dată cu o hârtie igienică decentă sau au mâncat un măr sănătos, nu pe cel mai putred, că a fost aproape gratis.

Nu discutăm aici de situaţii financiare disperate, când chiar şi aceste economii de câţiva lei te ajută să pui mâncare pe masă unei familii numeroase, discutăm despre indivizi care strâng cu o mână şi risipesc cu ambele.

Am cunoscuţi care sunt atenţi la fiecare leuţ cheltuit pe mâncare, fiind mereu cu ochii pe “sales” sau la raionul de produse care expiră mâine, doar mai “salvează” 2 lei. Aceiaşi indivizi cheltuie sume importante pe sărbătoriri (o nuntă, mai un botez etc.), conduc 3 maşini, când de fapt una era mai mult decât suficientă şi sunt mereu cu ochii pe noutăţile electro-casnice pe care le iau tot în rate.

Nu cred că s-au gândit vreodată că ratele în cauză (ce puteau fi evitate, la nişte economisiri reale şi RĂBDARE) cam strică toată orânduirea cu hârtia igienică rugoasă şi iaurtul aproape expirat. Atât timp cât frigiderul încă e funcţional, îl ţii până ai cei 1200 de lei strânşi, nu ajungi să îl plăteşti de 3 ori ca valoare finală că mori în momentul ăsta fără el.

Dacă e să ajungem din nou la mărturisiri, acum 2 zile am cumpărat un aragaz nou şi hota în cauză pentru a schimba “ustensilele” vechi din casă. Până acum am schimbat pas cu pas şi banii jos ce a mai fost de schimbat şi el săracul a tot rămas în urmă. Nu discutăm că am primit şi un discount, aşa că am plecat şi cu un preţ final mai mic. Nu doresc să mă gândesc cât ar ajunge preţul final la o rată.

Maşina de spălat de pildă poate costa 1000 de lei sau 1800. Din nou, luată cu banii jos şi discount din magazin de 60 de lei. Nu e enorm, dar sunt bani pe care nu i-am dat. Firma este importantă pentru mine, deci pentru asta am pus un leu în plus, pentru că “brandul” în cauză este unul foarte renumit. Aveam de ales însă între un display electronic (care pune 2 leduri şi o bară colorată) sau unul “normal”. Diferenţa de preţ: 300 de lei. Diferenţa de funcţionalitate: niciuna. Stoarce la fel, spală în acelaşi mod, doar că învîrt o rozetă în plus, în loc să apăs pe un buton şi să îmi “scrie” ca la ceasul electronic.

Are agregatul ceva în minus? Păi nimic. Şi spală vitejeşte de vreo 4 ani. Este un produs de calitate superioară (nu mă aşteptam la altceva din partea sa) şi îşi merită banii, chiar şi fără leduri. Economia făcută este de peste 25 la sută (plată pe loc şi alegerea unui model fără “brizbriz-uri”), numai bună pentru a schimba eventual mixerul şi fierul de călcat sau ca primii bani depuşi în “contul” combina aia frigorifică de trebuie cumpărată.

Nu prea faci mare “brânză” făcând economii de 10 lei la super-market şi mulţumindu-te cu mâncare de proastă calitate sau detergenţi care nu prea spală, dar cheltuind bani pe taxi de 5 ori pe săptămână sau 200 de lei pe lună la coafor.

Dacă tot doreşti să pui la cale un sistem de cheltuit banii fără atâtea “scăpări” încearcă să observi ce costă mult. Masa la restaurant e mai scumpă cu siguranţă decât un şampon de calitate, şi ratele făcute la LCD şi sistem home cinema vor aduce “pierderi” constante bugetului de familie.

Trebuie să observi deci unde vei economisi cu adevărat şi care sunt ocaziile în care economiile pe care le faci la unele cumpărături sunt doar … inutile.