Mi-a placut sa traiesc totul pasional. Inca imi place. Traiesc din plin orice mi se intampla si nu ma vad traind langa un om care are viata deja asezata. Care stie ce vrea, cum vrea, care traieste dupa un plan bine determinat. Care e deja format si nu mai stie sa se muleze pe dorintele si nevoile mele.
Insa omul acela are altceva, un intelect mult superior altora, o atitudine de om care stie cat poate. E o reala placere sa vorbesti cu el si sa patrunzi in lumea in care el traieste zi de zi. Si totusi…

Pasiunea din povestea asta e un barbat care a avut o viata agitata. Care stie ce vrea, insa doar pe plan profesional. Personal, n-a stiut niciodata ce-ar fi bine pentru el. Si asta din cauza ca si-a pierdut reperele, majoritatea femeilor din viata lui l-au vrut pentru masinile scumpe pe care le conduce si pentru viata fara griji pe care le-ar putea-o oferi. Drept urmare, felul lui de a curta o femeie este direct, din topor, potrivit femeilor care isi doresc langa ele unul care sa le satisfaca nevoia de a fi in pas cu moda si cu ultimele tendinte din salonul de cosmetica.

Si uite asa ajung sa ma confrunt cu dilema de la inceput: vreau o relatie in care voi respecta si voi fi respectata, sau vreau pasiune si nebunie? Nu mi-a placut niciodata sa aleg chestiile astea, asa ca, cel mai probabil, voi trece la a treia varianta. Ii trimit pe toti la plimbare si revin la singuratate. Ce-i sigur, e sigur…