De cand ma stiu am o mica obsesie: cremele de tot felul. De fata, de zi, de noapte, de ochi, de maini, de corp, demachiante, hidratante si de care altele or mai fi. Cu cat mai multe, cu atat mai bine. Ca de machiat nu ma machiez, asa ca trusa mea de farduri contine un rimel, un ruj rosee, cateodata un fond de ten si multe, multe creme.

De-a lungul timpului am incercat tot felul de hidratari pentru tenul meu destul de pretentios: ten mixt spre gras, cu tendinte grave de a face chestii de alea rosii, sub piele, care dor infiorator. Am incercat Nivea, Garnier, Estee Lauder si altele, cu preturi aberante, de la 40 de lei in sus. Lotiuni demachiante si tonice, idem, am aruncat carute de lei pe nume de marca, ultra-testate si cu mega-rezultat-garantat. Toate astea pana am observat ca, orice as face, tenul meu se incapataneaza sa ma streseze si sa imi dea senzatia ca nu se va face bine niciodata.

Vorbind cu o prietena despre asta, ea a venit cu ideea ciudata (la vremea aia) de a incerca niste produse romanesti. Ana Aslan, Gerovital, Elmiplant. Argumentul era unul destul de viabil: “Cine crezi ca stie cel mai bine despre cum se comportatenul romancelor, daca nu un roman?” Bine, asta suna a nationalism, dar la momentul ala eram capabila sa incerc orice.

M-am infipt in primul magazin naturist pe care l-am gasit in cale si am dat de o doamna foarte draguta, care mi-a explicat compozitia fiecarei creme in parte si, in plus, mi-a recomandat o crema de galbenele care costa 2,5 lei (!!!) si mi-a recomandat sa-mi dau cu ea pe fata, inainte de culcare, in loc de crema de noapte. O priveam sceptica, mai ales ca, inauntrul cutiei, compozitia semana cu un fel de vaselina mai…fina. Am luat crema, mi-am mai luat o crema de fata Elmiplant cu nuca, castane si miere, o crema de corp cu extract de lamaie si o crema de maini Farmec, cu ceai verde. Totul a costat 20 de lei si nu-mi venea sa cred ca mi-am luat tot ce-mi trebuie cu pretul a jumatate din cea mai ieftina crema de fata pe care o aveam acasa.

Dupa doua saptamani ma simteam deja altfel. Fata mea isi revenise (acum sa nu va ganditi ca era chiar asa un dezastru, stiti cum exagereaza femeile cand e vorba de tenul lor) si pielea mea se simtea bine. Crema de corp facuse minuni, pentru ca pielea mea se asprise destul de mult de cand ma mutasem in Timisoara si toate Dove-urile din lume nu reuseau s-o tina hidratata mai mult de 3 ore.

Acum eu nu militez pentru ieftinaturi, sa nu se inteleaga asta. Doar vreau sa spun ca, cateodata, e mai la indemana si mult mai sanatos sa folosim produse naturiste. Care poate nu miros si nu arata atat de bine ca si produsele de marca, dar efectele lor sunt mult mai vizibile. Cel putin la mine.

As fi curioasa sa stiu ce creme folositi sau ce tip de crema v-a facut cel mai bine?

PS: lotiunea mea demachianta se numeste “Lapte Doina”. Functioneaza impecabil. Iar lotiunea tonica e ceai de musetel