Recunosc ca in ultima vreme am citit foarte putin, infinit mai putin decat o faceam acum cativa ani. As putea sa invoc lipsa de timp, lipsa inspiratiei in a alege ceva bun (sau bun in opinia mea), dar adevarul este ca toata tehnologia asta m-a facut sa nu-mi mai doresc sa tin o carte in mana. Am incercat si varianta cititului pe net, dar e obositor si n-are acelasi impact pe care o au paginile unei carti.

Din cand in cand mai dau pe la librarie, sa-mi mai cumpar o carte-doua. Invariabil, cele pe care le gasesc interesante sunt exagerat de scumpe, undeva peste 80 de lei/exemplar. Da, o sa spuneti ca pentru tigari am bani, dar pentru carti nu, ceea ce ar fi perfect adevarat. Ce ne facem, insa, cu studentii care abia au bani sa-si plateasca un loc la camin sau sa-si ia un bon de cantina? Cartile de specialitate, de istorie de exemplu, au niste preturi fulminante, toate pornind de la 100 de lei si oprindu-se undeva in jurul valorii de 350 de lei, bani care echivaleaza cu mancarea pe o luna si jumatate a unui student. Sunt convinsa ca exista niste costuri de productie foarte mari, insa pretul final mi se pare nejustificat de ridicat.

Cea mai recenta carte cumparata de mine este un roman de-al lui Stephen King, “Mobilul”. Misto, cu un subiect foarte interesant si de actualitate, un horror in care se exacerbeaza (asa cum ii sta bine lui King) efectul nociv al telefoniei mobile asupra creieraselor noastre. A costat 65 de lei si si-a meritat fiecare leu, insa nu pot sa nu ma intreb cati oameni au stat cu ea in mana, dorindu-si s-o citeasca, dar fara a putea s-o cumpere. Si, probabil, alegand o solutie de compromis: ori o citesc direct de pe net, ori fac 20 de excursii pana la Carturesti si o citesc acolo.

In ultima vreme, o gramada de cotidiane ofera carti (sau filme) odata cu vanzarea ziarului; laudabila initiativa, mai ales ca sunt chestii pe care nu le mai prea gasim in magazinele de specialitate. Eu mai prin cateodata carti din colectia “Cotidianul”, insa de obicei se termina inainte sa ajung eu la chioscul de ziare, semn ca romanul inca vrea sa se culturalizeze.

Recunosc, sunt atrasa de beletristica mai mult decat de orice altceva. Am plans cand am citit “Minunatele oase” – Alice Seabold si am trait cu suspans fiecare pagina din vreunul din romanele lui Grisham (poate ca o fi un romancier al maselor, dar mie imi place foarte mult, il citesc de vreo 12 ani cu regularitate). M-am lasat purtata de sensibilitatea ascunsa Annei din “Vila Amalia” a lui Quignard Pascal, m-am distrat citind retetele lui Dan Silviu Boerescu din “Istoria erotica a micului dejun” si am fost captivata de interactiunile rasiale din cartea lui Zadie Smith – “Despre frumusete”.

Da, cu alte cuvinte, imi place sa citesc si vreau recomandari, nu trebuie sa fie neaparat beletristica, sunt deschisa la propuneri.