E cam greu să discut prea în detaliu despre ideea de a economisi pentru că recunosc acum sincer în faţa voastră că nu ma prea omor după aşa ceva. Clar mai am de muncă la ceea ce se cheamă “maturitate economică”, plus că încă nu m-a lovit criza atât de mult, încât să scad drastic cheltuielile de “achiziţii”. Cu toate acestea, e un subiect important şi e indicat să mă pregătesc şi eu pas cu pas de momentele în care voi avea de luat nişte decizii.
Ce numesc eu economii inutile? Acele “tăieri” de buget la anumite obiecte care nu au un asemenea preţ mare, încât să justifice efortul, mai ales, dacă stăm să le comparăm cu alte “investiţii” la care nu prea ne mai uităm la preţ.
Am vecini care cumpără pâine de la nu ştiu ce magazin (chiar şi mai departe uneori), fără să pună în total preţul transportului până la urmă, pentru că este cu 50 de bani mai ieftină, care nu îşi amintesc când s-au şters ultima dată cu o hârtie igienică decentă sau au mâncat un măr sănătos, nu pe cel mai putred, că a fost aproape gratis.
Nu discutăm aici de situaţii financiare disperate, când chiar şi aceste economii de câţiva lei te ajută să pui mâncare pe masă unei familii numeroase, discutăm despre indivizi care strâng cu o mână şi risipesc cu ambele.