Eu nu mai sunt in stare sa scriu de una singura aici, sa sustin doua pagini si sa fac si bine toata treaba asta. Deoarece stiu ca sunt cititoare care mai doresc sa scrie aici, le rog sa trimita un mail pe adresa lui Dojo (adresa pe care o gasesc pe pagina ei, la rubrica de contact), in care sa se prezinte si sa spuna ca doreste sa devina redactor pe “LaFeminin”. Din pacate, eu nu am drepturi de administrare si nu va pot face utilizatori.

Multumesc pentru toate gandurile voastre, imi pare rau ca nu voi mai putea fi prezenta aici, insa sper sa va conving sa mai treceti in vizita pe la mine, unde, din cand in cand, voi mai avea aricole precum cele pe care le citeati pe “LaFeminin”.

Sa ne citim cu bine!

De asemenea, ma bazez foarte mult pe ceea ce doriti voi sa cititi aici. Vreti sa ne vedeti scriind despre retete de papa? Lasati un comentariu si, daca veti fi mai multi cei care doriti sa stiti ce face o Nebuloasa in bucatarie, voi presta si va voi arata. Aveti tot felul de dileme ciudate? Trimiteti-ne un mail, iar noi, cele 4 care au speriat vestul (adica Dojo, Vipera, Crisia si cu mine), vom raspunde impreuna sau separat la intrebarile voastre.

Vreti sa aflati parerea noastra despre un subiect anume? La fel, mail sau comentariu si vom incerca sa fim cat mai prompte in a ne expune ideile.

Va multumim ca ne cititi si ca, datorita voua, crestem in fiecare zi

Daca simtiti nevoia sa va exprimati (si sper ca niste detalii tehnice sa nu va incurce) primesc comentarii pe blogul meu, unde, temporar, o sa se gaseasca si articolele de aici.

Multumesc.

Cel mai mult sunt iritata de femeile care au citit in viata lor mai mult decat lectura obligatorie din scoala generala sau liceu si fac parada cu asta. De obicei, aceste femei au usoare complexari de ordin fizic si atunci incearca sa compenseze unele lipsuri pe care cred ca le au prin a-si arata superioritatea intelectuala. Ceea ce nu e neaparat un lucru rau, sustin din toata inima femeile inteligente, insa consider ca fac un lucru destept atunci cand nu-si etaleaza intelectul cam asa cum super-market-urile isi etaleaza gogosarii.

“Sunt desteapta si imi sunt suficienta” este greseala de gandire cea mai mare pe care o pot face femeile, caci ceea ce uita ele e ca nu traiesc in jungla si ca, de multe ori, un om diplomat si mai saracut la minte face fata cu succes unor provocari mai mult decat o face un om al carui intelect e clar superior, dar se poarta ca o cizma.

Pentru acest tip de femei, complimentele care se refera strict la partea fizica sunt percepute ca jigniri grave, menite sa diminueze importanta capacitatii intelectuale si eu nu inteleg de ce e atat de rau sa-ti accepti si feminitatea, odata cu inteligenta. Mai multe despre asta a scris Andreea, intr-un articol minunat.

Sa revenim la aroganta. Tipologia prezentata mai sus nu are in nici un fel legatura cu “aroganta pitipongeasca”, asta e menita doar sa ma faca sa rad si sa le compatimesc pe bietele fete; auto-suficienta asta despre care vorbesc se manifesta in momentele in care persoana se simte amenintata, oarecum, de o alta prezenta feminina care da semne de inteligenta. Reactia instinctiva e de a-si zburli blana si de a scoate ghearele, respectiv de a incerca sa monopolizeze conversatia cu cateva remarci taioase, pentru care se folosesc cuvinte pretentioase, scoase direct de la DEX-ul personal, dobandit prin atatea ore de lectura si auto-educatie.

Mie mi s-a intamplat de multe ori sa fiu privita circumspect de catre femeile inteligente pe care le-am intalnit. Sa fiu considerata superficiala de catre ele, pentru ca ma imbrac in fusta scurta si imi iau pantofi cu toc, dar si sa le observ uimirea cand realizeaza ca nu am doar niste picioare lungi (si frumoase). Cel mai rau este ca nu realizeaza ca o intalnire intre doua femei care gandesc mai departe de rujuri si haine de la Mango nu poate fi decat constructiva si benefica. In schimb, aleg sa se simta amenintate si sa se comporte ca atare. De aceea le vezi in general in compania barbatilor, fiind cea mai buna prietena sau acceptand relatii gen “fuck-buddy/body”, nestiind sa ceara mai mult, nici de la ele, nici de la cel de langa ele. Pacat.

Norocul meu este ca sunt un om tolerant si aleg sa ignor comportamentele de felul asta, oamenii pe care ii intalnesc sunt, de cele mai multe ori, interesanti si placuti, asa ca nu-mi bat capul cu prejudecatile altora. Culmea culmilor este ca, desi se declara sustinatoare ale femeilor cu intelect dezvoltat, totusi, prietenele femei lipsesc cu desavarsire.

Ma vad nevoita sa inchei cu o mica explicatie, nedorind sa jignesc in vreun fel pe cineva. Sa se inteleaga foarte clar ca eu nu am nimic impotriva femeilor care au ca prieteni doar barbatii sau a celor care aleg sa aiba relatii fara obligatii; am facut (si fac) parte si dintr-o tabara si din cealalta. Insa ma depaseste doar atitudinea unor reprezentante ale speciei noastre cand aleg sa se poarte ca niste caini de paza in momentul in care se simt amenintate ca o alta femeie ar putea sa le ia din stralucire. Ca no, or fi ele desteapte, dar mai au de lucrat la capitolul “incredere in sine”.

O alta vorba spune ca “barbatul trebuie sa fie putin mai frumos decat dracul”, ceea ce, tehnic, e imposibil, pentru ca Lucifer a fost cel mai frumos dintre ingeri, iar asta inseamna ca frumusetea lui e intangibila.

Mie imi plac barbatii frumosi. Nu, nu neaparat frumusetea aia din reviste si filme, pentru ca fiecare are criterii proprii si personale in ceea ce priveste frumusetea. Imi place barbatul care arata siguranta si relaxare, care poarta un trening si un costum cu aceeasi eleganta, chiar daca nu se simte la fel de lejer in cel din urma. Imi place barbatul ingrijit, insa nu pana la exagerare, nu-mi doresc sa-mi impart cu el trusa de manichiura decat, poate, pentru a-i imprumuta o unghiera.

Da, vreau ca barbatul de langa mine sa arate bine. Din cand in cand vreau ca femeile de pe strada sa intoarca usor capul dupa el, iar eu sa-mi ridic barbia si sa zambesc, pentru ca eu sunt la bratul lui. Nu pot sa fiu o ipocrita si sa spun ca ma intereseaza doar cum gandeste, fara sa-mi pese de fizic. Concluzia ar fi ca vreau un barbat frumos si destept, si,  oricat de imposibil ar parea, toti cei cu care am avut o relatie au fost in felul asta. Nu pot sa spun ca sunt superficiala pentru ca imi doresc frumusete, pe langa intelect, dar nici nu pot sa stau langa un barbat neingrijit, mai ales ca nu sunt nici urata, nici cu bube.

Intotdeauna am zis despre mine ca nu sunt o femeie frumoasa, ci, mai degraba, una inteligenta. Insa nu pot sa nu remarc faptul ca barbatii intorc capul dupa mine, cateodata, ca mi se spune constant ca sunt o femeie eleganta. Si oricat de mult imi displace gandul de a fi privita pur si simplu ca una care arata bine, recunosc ca ma flateaza, desi nu arat asta intotdeauna.

Asa ca, frumusetea e importanta. Nu la nivel de modeling, sa fim seriosi, nu sunt adepta artificialitatii. Dar trebuie sa ne ingrijim si de corp, poate tot atat de mult cum ne ingrijim si de suflet. Pentru ca atitudinea noastra se reflecta in felul in care mergem pe strada, sau in felul in care vorbim cu ceilalti. Iar increderea in noi, in ceea ce suntem, ne face frumosi si ne pune un zambet discret in coltul gurii. Gura care are niste buze putin rujate, desigur

De ce n-am mai scris. Nu stiu, pur si simplu viata mea a fost atat de intoarsa cu fundul in sus incat nu mai puteam sa imi descriu experientele cu nonsalanta cu care o facusem la inceput.

De ce vreau sa scriu in continuare. Pentru ca experientele din ultimele sase luni au fost atat de multe, colorate si pline de tot felul de concluzii incat nu am cum sa nu impart asta cu cititorii nostri (stiu ca sunteti multi, voi, barbatii care ne cititi).

In alta ordine de idei, o luam de la capat. Pentru ca, nu-i asa, viata e plina de inceputuri…

Cum s-a nascut ideea, se stie deja. Cum va continua si in ce fel va fi perceputa aceasta pagina..ramane de vazut. Intentionez sa fiu un fel de reporter undercover si sa “smulg” idei, dorinte, frustrari, reactii de la populatia feminina intalnita in drumul meu. Voi incerca sa transpun aici cateva din experientele mele ca femeie singura, ca femeie de cariera si ca femeie complicata.

Pentru ca, nu-i asa, cei de la Guerilla au dreptate: “Cine nu-i femeie, e prost”.

“La Feminin” s-a născut din nevoie. Nevoia de a spune cu VOCE TARE ce simţim ca femei, de a ne revolta şi de a încerca să schimbăm idei şi preconcepţii. Nu suntem atât de idealiste, încât să credem că lumea femeilor din România va deveni mai bună, dar suntem mulţumite dacă UN ARTICOL este util UNEI FEMEI. Tot putem spune că am făcut ceva la viaţa noastră online.

Ne propunem deci să deranjăm puţin, să dăm sfaturi (atât cât ne permit experienţele noastre de viaţă) şi mai ales să obţinem reacţii. Să vă supărăm, să vă informăm, să vă provocăm SĂ FACEŢI CEVA. Nu suntem curve, nu suntem proaste, nu suntem inferioare. Suntem femei. Avem dreptul la viaţă şi fericire ca orice alt om de pe planeta asta poluată. Avem dreptul să încercăm să fim mai bune, să iubim cu toţi porii, să ne exprimăm ideile şi să ne bucurăm de feminitatea noastră şi de tot ce presupune viaţa de femeie.

Veţi putea citi în timp articole de “atitudine”, recenzii de muzică bună, un film recomandat, o carte pe care e păcat să o scăpaţi din vedere. Alături de aceste articole vor fi informaţii despre sănătate, educaţie sexuală, recomandări de medici de calitate, sfaturi pe teme de carieră, make-up sau murături.

Şi dacă simţiţi la fel de acut ca şi noi nevoia de a scrie, ne bucurăm să creştem echipa şi să fim mai puternice împreună. Chiar şi un comentariu civilizat (chiar dacă nu sunteţi de acord cu un articol, dorim să combatem idei decent) sau o recomandare către prietenele voastre ne-ar ajuta enorm şi vă mulţumim anticipat.