Mama ei este una din cele peste 35.000 de femei din Romania care lupta cu o crunta boala: cancerul de col uterin. Pentru ca a fost descoperit in stadiul aproape 4 cei patru ani pe care i-a supravietuit tin de miracol. Va fi din pacate una din cele 1500-1600 de femei care mor anual in Romania din aceasta cauza.

Astazi la noi 25 de femei din 100.000 fac aceasta boala. Suntem pe locul doi in Europa din acest punct de vedere. E putin, nu? “Doar n-o sa fiu tocmai eu una din alea 25!” Aflati ca avem cea mai mare mortalitate din cauza de cancer de col, tot in Europa.. Cancerul de col uterin este a doua cauza de deces la femei, dupa cancerul de san. Vi se mai pare putin?

Sa cunoastem insa dusmanul. Cancerul de col uterin apare datorita modificarii structurale a unor celule situate la nivelul colului uterin, acesta fiind o portiune sub forma de inel, reprezentand zona de tranzitie intre vagin si uter. Ca la orice tip de cancer el are niste factori favorizanti, pe care o sa-i enumar in ordinea inversa importantei lor. Avem asadar fumatul (care-i factor favorizant pentru orice aproape), existenta a mai mult de 5 sarcini (dar astea sunt cazuri din ce in ce mai rare), parteneri sexuali multipli (care aduc cu ei riscul de infectare cu factorul numarul 1), inceperea prea devreme a vietii sexuale si principalul factor: infectia cu HPV.

HPV – Human Papiloma Virus se transmite extraordinar de usor. Peste 80% din femei se pot infecta de-a lungul vietii, 50 % dintre ele capatand tulpini cu potential oncogen. Te cam pune pe ganduri, nu-i asa? Din fericire organismul are capacitatea de a elimina o parte din aceste infectii, astfel ca nu toate femeile care se infecteaza vor face si cancer uterin. Insa marea majoritate a femeilor cu cancer uterin au prezent HPV.

Motivul pentru care va bat la cap cu acest sumbru subiect este unul singur: explicatia pentru incidenta mare si mortalitatea uriasa este faptul ca afectiunea nu este descoperita in stadii incipiente, care ar face-o curabila. Ce inseamna asta? 1.Nu exista programe serioase de screening pentru depistarea bolii si 2.Femeile nu constientizeaza importanta controlului periodic si a vaccinarii.
Desigur ca statul are un rol important in implementarea si desfasurarea programelor de screening, dar daca ele nu exista asta nu inseamna ca nu-i nimic de facut. Controlul periodic la medic, Testul Papanicolau efectuat cu religiozitate si vaccinarea sunt armele pe care le putem folosi impotriva acestui flagel.

Programul de vaccinare a fost pornit prost de catre fostul ministru al sanatatii. In loc sa investeasca 95% din bani in dozele de vaccin mai bine s-ar fi apucat sa-i cheltuiasca (macar o parte) pentru informarea parintilor. Cum stirile negative au un “lipici” extraordinar existenta cazurilor de deces la tinerele vaccinate in alte tari a umbrit un pic importanta vaccinarii si partea sa benefica.

Multe mamici au venit sa ma intrebe ce parere am. Le-am raspuns si lor si va spun si voua:

Eu nu pot sa iau hotarari in locul nimanui. Stiu insa urmatoarele lucruri: nici un medicament nu este scos pe piata fara verificari temeinice. Nimeni nu isi asuma riscul de a arunca pe piata cu buna stiinta un produs care ar face rau aceluia care l-ar folosi. Orice medicament, chiar si cel mai banal sau aparent inofensiv, poate produce efecte secundare sau reactii adverse bazate pe sensibilitatea proprie a organismului fiecarui om. Asta nu inseamna insa ca nu trebuie sa mai folosim nici un medicament niciodata de teama ca ni s-ar putea intampla ceva. In cazul vaccinului contra HPV pericolul pe care il reprezinta boala mi se pare atat de mare incat utilizarea vaccinului devine justificata.

Orice ai crede ii datorezi insa fiicei tale macar un lucru: sa te informezi. Nu refuza din start un vaccin care i-ar putea salva viata. Nu lua o decizie pe negandite. Citeste tot ce poti despre cancerul de col, HPV si vaccin, cere prospectul lui in farmacii, intreaba medicul de familie sau ginecologul. Consulta statistici, nu cred ca le ascunde nimeni.
Poti incepe de aici: informarehpv.ro Este un site plin de informatii utile, care te invata inclusiv cum sa te informezi. Este cu mult mai bine, mai usor, mai eficient si mai ieftin sa previi decat sa tratezi.

După ce am mai citit una-alta, am purces la următorul experiment.

Pentru el avem nevoie de una bucată femeie, un tratament de contraceptive orale (să aibă ceva luni, nu am încercat la început) şi multe multe calcule. În mod normal, după ceva luni de contracepţie orală, ciclul menstrual se reglează. Atât de bine că poţi spune şi ora aproximativ, necum data la care “vine” menstruaţia.

În cazul experimentatorului (eu adică) se ia de exemplu setul de pastile în mod normal. Încep folia joi de pildă şi se termină după 21 de zile. Avem cele 7 de pauză şi următoarea menstruaţie vine cam pe atunci. Joi, la 28 de zile după începerea foliei anterioare, se porneşte din nou, indiferent de menstruaţie. Aşa zice “tabelul”.

Problema noastră este că în alea 7 zile suntem la munte sau la mare şi chiar nu ne stă gândul la aşa ceva. Pentru a “păcăli” organismul şi a sista menstruaţia respectivă, se începe folia următoare IMEDIAT după terminarea celei anterioare. Fără perioada de 7 zile.

Concluzii:

1. Funcţionează. Eşti atentă după terminarea celei de a 2-a folii să începi următoarea la prima zi de “revizie”. Aşa se “resetează” sistemul, pentru că tu, la început de tratament ai luat prima pastilă în prima zi de menstruaţie şi după aceea cu pauza de 7 zile, indiferent de ea. Acum, dacă tot ai “dat peste cap” treaba, reîncepi ca la prima pastilă.

2. Dacă uiţi cumva să iei o pastilă în timpul “amânării”, vine menstruaţia. Înca o şmecherie probată, când doream să “resetez” programul din nou, că mă trezeam cu “bucurii” sâmbăta şi în noaptea în cauză m-aş bucura şi eu de liber şi de bărbat.

3. Aceste “experimente” nu se fac prea des, decât în situaţii “disperate”. Nu ştiu dacă sunt sau nu contraindicaţii severe, dar în general nu e bine să te joci prea mult cu “setările” astea.

Aşa că femeia de azi ar face orice să scape de aceste momente traumatice.

Nu mă duc, nu am nimic.

Dacă e să găsim motivaţii pentru a evita neplăcutul consult, cred că această replică e cea mai uzitată. Şi s-ar putea chiar să avem dreptate. În mod normal, dacă nu ai avut prea mulţi parteneri (sau ghinion) un BTS iese din discuţie, probabil că nu ai rămas niciodată însărcinată şi totul până acum a decurs normal.

Şi totuşi … auzim tot mai mult despre temutul CANCER DE COL UTERIN, pe care, dacă nu ai vizitat medicul ginecolog regulat, ai şanse de a-l descoperi când e prea târziu. Dacă ai leziuni pe col, este foarte probabil să nu ştii că există, pentru că zona în cauză nu este “dotată” cu terminaţii nervoase încât să te “anunţe” că există ceva acolo.

Cred că acest diagnostic teribil ar trebui să SPERIE orice femeie. Chiar dacă tu te simţi încă foarte bine, un consult de specialitate va veni să confirme că totul este în ordine sau să ajute la depistarea problemelor cât mai devreme, încât tratamentul să funcţioneze.

Vizita aceasta temută îţi poate salva viaţa, fă-ţi deci program de două ori pe an (recomandat) pentru un consult, ce să includă testul Papanicolau şi un “eco”.

Am discutat despre “necesitate” şi doresc să cred că v-am convins. Hai să atacăm şi problema “neplăcerii”.

Ruşine.

Mă recunosc “vinovată”. Sunt genul de femeie care a crescut singură la părinţi, care nu a făcut duş decât cu iubitul, nu s-a dezbrăcat “topless” niciodată la plajă şi numără pe degete oamenii care au văzut-o dezbrăcată (iubitul şi medicii în cele foarte puţine ocazii de consult).

Sunt probabil campioană mondială dacă pudoarea exagerată ar fi probă atletică, deci pasul acesta a fost foarte greu.

Şi totuşi ceea ce pentru noi pare a avea o magnitudine universală, pentru un medic ginecolog este un nimic. Un asemenea doctor consultă cel puţin 5 paciente pe zi, deci vă priveşte “clinic”, nimic mai mult.

Disconfort – durere

Un alt motiv de spaimă pentru multe femei îl reprezintă disconfortul simţit la introducerea “valvei” sau prelevarea secreţiei de pe col pentru testul Papanicolau. Şi aici există păreri diferite, destule femei declară că nu au simţit absolut nimic în timpul consultului în cauză. Secretul este să fii foarte relaxată.

Am rezolvat deci şi problema disconfortului care poate să nici nu existe şi cred că e momentul să discutăm şi despre BANI.

Un consult ginecologic la o clinică privată costă între 100-150 de lei (depinde clar de clinică, preţul poate fi şi mai mic). Pentru multe femei aceşti bani nu sunt chiar puţini. Există însă şi soluţia unui consult la un spital de specialitate, trimitere de la medicul de familie şi ai scăpat de problema banilor.

Consultul ginecologic este departe de a fi cel mai plăcut lucru ce ţi se poate întâmpla, dar nici nu e “dracul atât de negru” pe cât tindem să credem. Eu am ales varianta unui medic femeie cu recomandări excepţionale, ce deţine un cabinet de specialitate în Timişoara. Cabinetul este foarte curat şi bine dotat, iar pregătirea pentru consult înseamnă îmbrăcarea unui “hălăţel” care se deschide doar pentru consult şi îţi permite să fii acoperită în rest. Halatul se sterilizează după folosire (cabinetul este dotat cu câteva zeci, care să acopere consumul zilnic) şi “şlapii” de unică folosinţă se aruncă. Consultul în sine a durat destul de puţin, s-a prelevat secreţie pentru Pap şi s-a trecut şi la un “eco”.

Experienţa, dacă este într-un cabinet bine pus la punct, în care se ţine cont de intimitate şi nevoile pacientei, poate fi chiar agreabilă. Costul acestui consult a fost de 130 de lei, plătiţi pentru că eu cel puţin nu agreez statul la coadă la medicul de familie pentru trimitere. 130 de lei de două ori pe an este un preţ mic pentru sănătatea mea.