Archive for the ‘Relatii la feminin’ Category

Sunt o ipocrita

Monday, September 28th, 2009

Si o lasa, dar asta e alta poveste.

De ce sunt ipocrita? Pentru ca sunt plina de sfaturi cu substanta. Consiliez oameni cu probleme (multi mi-au spus ca ar trebui sa-mi deschid cabinet, la cat stau sa tin de mana pe toata lumea) si le spun ce cred eu ca ar trebui sa faca intr-o situatie sau alta. Militez cu inflacarare despre trairea sentimentelor, despre depasirea barierelor si despre importanta binelui personal. Invat oamenii ca trebuie sa fie egoisti, sa faca tot ceea ce le sta in putiinta ca sa fie fericiti si sa se bucure de micile minuni. (more…)

Barbatii, femeile si Platon

Friday, September 25th, 2009

Da, stiu, subiectul asta e dezbatut si intors pe toate partile, din vremuri imemoriale. Platon o dezbatea primul in dialogurile lui (pe care le recomand cu caldura), vorbind despre geneza iubirii, care ii este genealogia si ne arata scopul ei in viata noastra. Ma rog, nu vreau acum sa fac un compendiu al filozofiei platoniene, cine-i interesat, sa citeasca. (more…)

Vreau respect. Ba nu, pasiune. Ba nu, respect…

Sunday, May 31st, 2009

Cam asta e dilema mea zilele astea. Bine, asta mi-e dilema de cativa ani incoace, de multa vreme ma intreb daca as putea sa traiesc langa un barbat pe care l-as respecta doar, fara sa existe sentimentul ala pasional-mistuitor. Pe de alta parte, sunt constienta ca pasiunea trece si ca, pana la urma, tot la respect s-ar ajunge, insa e foarte importa felul in care se face trecerea. (more…)

Cand sa ne ascultam prietenii

Sunday, May 17th, 2009

Sunt diverse situatii in viata pe care nu le putem duce singuri in spate si atunci cerem sfaturi. Sau doar ne descarcam sufletele in fata celor pe care ii simtim aproape: prieteni, iubiti, familie.

Eu sunt genul de om care nu prea spune ce-l apasa. Prefer sa imi duc singura dilemele, pentru ca stiu ca, pana la urma, tot eu sunt singura persoana care stie ce e mai bine pentru mine. (more…)

Tu ce aduci in relatie?

Tuesday, April 28th, 2009

Am crescut cu poveştile despre căsătorii “bune”, cu idealul ăla de Făt Frumos, deştept, bogat etc. Peste tot e cursă. Mare cursă: alergi să prinzi cel mai “bine” fraier cu putinţă şi să îl atragi în … cursă. Dacă stai să cauţi “succesuri” printre vedete sau doar cunoscuţi, cele mai bine plasate sunt fătuţele ce au prins vreun Virinel şi îl storc de bani.

Cunosc şi femei pe picioarele lor, mândre de ce au realizat şi care la orice oră aduc ceva la “masă”.

Tu ce aduci?

Am înţeles că o femeie visează la confortul unui mariaj nemaipomenit pentru ea. Chiar dacă este “coate goale”, dama speră la “vuitoane” şi “svarovschiuri”, că doar el poate. Nu contează că nici chiar atât de frumoasă nu este, că ar fi dependentă de morfină dacă prostia şi gustul îndoielnic ar durea, piţipoancele noastre visează palate şi majordomi.

Cele câteva norocoase aduc FRUMUSEŢE şi TINEREŢE la masa unor indivizi trecuţi lejer de primele decenii de viaţă. Doresc carne tânără şi o cumpără. Altele “bine plasate” aduc inteligenţă, bun simţ, poate relaxare financiară şi din partea lor. Sunt femei cu cariere bune care îşi găsesc şi ele o pereche bine situată, la nivel sau un pic mai sus decât ele.

Iubirile astea “bune”, oricât ne amăgim, trec prin ceva. Nu ştiu dacă prin stomac neapărat, dar prin faţa ochelarilor, printre nişte axoni şi poate conturi bancare cam trec. Căsătoriile “minune” între doi indivizi pe care îi despart prea multe sunt .. minuni. Şi de multe ori durează pe atât, hai, poate 4 zile.

Bărbaţii sunt departe de a fi proştii care speră unele să fie, oricât de mult sunt unii conduşi de zona pelviană. Şi ei fac calcule, şi ei doresc MAI MULT şi MAI BINE. Decât o proastă vedetă deja pe situl de piţipoance al lui BadPitzi, preferă o puştoaică tânără şi superbă. Realmente frumoasă. Sau o damă rasată, cu un cont burduşit, să nu se ducă averea familiei. Sau o tipă dezgheţată, care să le însenineze serile. Sau (de preferat) toate la un loc.

Este poate momentul ca fiecare femeie ce încă mai visează feţi verzi pe pereţi să treacă la nişte momente de introspecţie. Să îşi pună clar problema: EU CE OFER? Ce “beneficii” are iubitul-viitorul soţ de pe urma mea? Eu pentru el sunt o partidă bună?

Câte dintre individele care visează la viaţa perfectă pe un yacht se “califică” măcar pentru un mariaj cu portarul intrepriderii? Este foarte uşor să ţinteşti sus şi să uiţi că de fapt bărbatul visat nu prea are ce găsi la tine …

Copilul, intotdeauna la mijloc

Thursday, April 9th, 2009

In articolul precendent, Crisia ne povestea despre mame indoctrinate, care ne reteaza noua, femeilor fara copii, orice tentativa de a ne da cu parerea referitor la copiii lor. Nu contest, este dreptul lor sa faca asta si nici nu pot sa fiu eu cea care condamna mamele, atata timp cat eu nu stiu ce inseamna lucrul asta.

Insa sunt doua situatii pe care eu nu le inteleg nici batuta cu parul. Prima ar fi acea situatie in care ea sta cu el “pentru copil”. Nu ma refer la femeile abuzate, ele sunt o cu totul alta categorie, ci vorbesc acum despre femeile inteligente, care au avut o relatie frumoasa cu tatal copilului lor, care relatie nu mai functioneaza din varii motive. (more…)

Ce stii tu cum e, n-ai copii, nu poti sa vorbesti!

Saturday, April 4th, 2009

-Opinii care pe alocuri pot deveni subiect de controverse. Va rog nu dati cu rosii!-

Ati auzit-o sigur. Replica asta v-a “curentat” cu siguranta intr-un moment sau altul in care v-ati apucat sa atrageti atentia unei mame ca greseste ceva in modul in care se comporta cu copilul sau.

Chiar asa sa fie? Nu poti sa vorbesti? Nu ai dreptul? Oare faptul ca nu ai copii exclude automat posibilitatea de a avea pareri corecte si pertinente relativ la cresterea lor? Oare nu cumva tocmai faptul ca nu ai copii te face sa fii mai obiectiv? Simplul fapt ca ai adus un copil pe lume nu te face brusc expert in cresterea copiilor si nu exista nici o scoala care sa produca astfel de experti (desi poate n-ar strica una).

Si chiar asa, cum e? Se spune ca o femeie este implinita abia atunci cand are un copil. Femeia care-si creste cei 5 copii in niste conditii de o mizerie extrema este mai implinita decat cea care a ales sa faca o cariera in medicina renuntand la familie? Cat de implinita te mai simti cand iti vezi fata de 12 ani filmata in timp ce face felatie unui coleg cu 2 ani mai mare in toaleta scolii? Cat de multumita mai esti cand fiul tau nu are nici o relatie decenta cu o femeie pentru ca ai avut tu grija sa te bagi in toate relatiile pe care le-a avut pana acum? Unde-i satisfactia unei mame de copil drogat sau alcoolic? Sau dependent de internet? Unde-i implinirea cand te desparti de tatal copilului tau cu scandal, faci un circ din procesul de custodie si-ti cresti fiul impuindu-i capul cu rautati despre tatal lui? Simplul fapt ca ai adus pe lume un copil te face brusc mai buna decat o femeie de cariera sau care nu poate avea copii? Felul cum il cresti nu mai conteaza? Oare nu cumva implinirea se poate declara abia in momentul in care din copilul respectiv iese un om?

Recunosc. Am 33 de ani si nu am copii. Dar asta nu inseamna ca nu mi-i doresc sau nu mi i-am dorit niciodata. Sau si mai grav, ca nu-i iubesc sau nu-i sufar (ultimul lucru pe care mi l-as dori ar fi sa ajung o cotoroanta din aia care bate cu matura-n tavan cand copiii de deasupra rad si se zbenguie un pic mai tare). Dar poate am ales sa fac intai o cariera in domeniul meu si abia apoi sa ma dedic unui copil. Sunt de pus la colt pentru asta? Poate simt ca nu sunt in stare sa ma inham la coplesitoarea responsabilitate de a creste un copil. Ar trebui sa ma arunc cu capul inainte, ca doar “copiii se cresc singuri”? Poate nu pot sa-l fac -medical vorbind- si nu am nici o solutie. Ar trebui sa fac o obsesie din tratamente pentru fertilitate? Ar trebui sa impart aceasta drama a mea cu tot restul lumii ca sa nu mai fiu nevoita sa-mi aplec privirea atunci cand mi se pune vesnica intrebare: “Dar voi? Pe cand un copil??” Sau cand sunt privita compatimitor de unele mamici?

Cred cu tarie ca nu este minune mai mare lasata de Dumnezeu pe Pamantul acesta decat felul in care intr-un copil se oglindesc bucatele din parintii lui. Dar e atat de usor sa dai gres in cresterea lui si atunci starea de gratie dispare ca un fum. Cum e mai rau: sa nu faci copii sau sa nu fii in stare sa-i cresti?

Ce-i pervers in relatia ta?

Friday, April 3rd, 2009

Azi am luat parte la o discutie intre mai multe persoane, in care dezbateam aprins o chestiune delicata: de ce barbatii prefera sa mearga la alte femei ca sa-si satisfaca fanteziile sexuale si nu incearca sa isi deschida partenera spre activitati mai…perverse in dormitor.

Eu sunt de parere ca nimic nu e pervers atata timp cat faci lucrul ala cu persoana iubita. (more…)

Poveste

Sunday, March 22nd, 2009

Pentru ca vrem sa facem aici o comunitate, in care exista oameni cu diverse opinii despre ceea ce se intampla in jurul nostru, vreau sa va povestesc (si sa va cer parerea) despre o intamplare petrecuta zilele trecute.

Povestea e oarecum banala: un el proaspat divortat intalneste o ea in cercul de prieteni al unui alt prieten. Se plac si hotarasc sa inceapa o relatie mai mult sau mai putin serioasa. si povestea se intampla o vreme, se trece la sentimente, dar ea trebuie sa plece intr-o delegatie de vreo doua saptamani, in afara tarii. Isi scriu, se suna, asteapta cu nerabdare revederea, dar el, in timpul acesta incepe sa trimita mesaje dragute altei femei din acelasi cerc de prieteni. (more…)