Recunosc ca in ultima vreme am citit foarte putin, infinit mai putin decat o faceam acum cativa ani. As putea sa invoc lipsa de timp, lipsa inspiratiei in a alege ceva bun (sau bun in opinia mea), dar adevarul este ca toata tehnologia asta m-a facut sa nu-mi mai doresc sa tin o carte in mana. Am incercat si varianta cititului pe net, dar e obositor si n-are acelasi impact pe care o au paginile unei carti.

Din cand in cand mai dau pe la librarie, sa-mi mai cumpar o carte-doua. Invariabil, cele pe care le gasesc interesante sunt exagerat de scumpe, undeva peste 80 de lei/exemplar. Da, o sa spuneti ca pentru tigari am bani, dar pentru carti nu, ceea ce ar fi perfect adevarat. Ce ne facem, insa, cu studentii care abia au bani sa-si plateasca un loc la camin sau sa-si ia un bon de cantina? Cartile de specialitate, de istorie de exemplu, au niste preturi fulminante, toate pornind de la 100 de lei si oprindu-se undeva in jurul valorii de 350 de lei, bani care echivaleaza cu mancarea pe o luna si jumatate a unui student. Sunt convinsa ca exista niste costuri de productie foarte mari, insa pretul final mi se pare nejustificat de ridicat.

Cea mai recenta carte cumparata de mine este un roman de-al lui Stephen King, “Mobilul”. Misto, cu un subiect foarte interesant si de actualitate, un horror in care se exacerbeaza (asa cum ii sta bine lui King) efectul nociv al telefoniei mobile asupra creieraselor noastre. A costat 65 de lei si si-a meritat fiecare leu, insa nu pot sa nu ma intreb cati oameni au stat cu ea in mana, dorindu-si s-o citeasca, dar fara a putea s-o cumpere. Si, probabil, alegand o solutie de compromis: ori o citesc direct de pe net, ori fac 20 de excursii pana la Carturesti si o citesc acolo.

In ultima vreme, o gramada de cotidiane ofera carti (sau filme) odata cu vanzarea ziarului; laudabila initiativa, mai ales ca sunt chestii pe care nu le mai prea gasim in magazinele de specialitate. Eu mai prin cateodata carti din colectia “Cotidianul”, insa de obicei se termina inainte sa ajung eu la chioscul de ziare, semn ca romanul inca vrea sa se culturalizeze.

Recunosc, sunt atrasa de beletristica mai mult decat de orice altceva. Am plans cand am citit “Minunatele oase” – Alice Seabold si am trait cu suspans fiecare pagina din vreunul din romanele lui Grisham (poate ca o fi un romancier al maselor, dar mie imi place foarte mult, il citesc de vreo 12 ani cu regularitate). M-am lasat purtata de sensibilitatea ascunsa Annei din “Vila Amalia” a lui Quignard Pascal, m-am distrat citind retetele lui Dan Silviu Boerescu din “Istoria erotica a micului dejun” si am fost captivata de interactiunile rasiale din cartea lui Zadie Smith – “Despre frumusete”.

Da, cu alte cuvinte, imi place sa citesc si vreau recomandari, nu trebuie sa fie neaparat beletristica, sunt deschisa la propuneri.

Tocmai ce l-ai cunoscut. Nu-ti arata inca fata de obsedata, ia-l incet, ca altfel se prinde la cat ii ceasul si fuge. Explica-i cat esti tu de relaxata, abtine-te din comentarii cand mai primeste mesaje in timp ce e cu tine la masa. Eventual, poti sa iei maxim o mina de catel care a stat in ploaie doua zile si sa te tangui, ceva de genul: “iubiiiiii, dar tu nu-mi mai povestesti nimiiic?”

Sunteti impreuna de cateva saptamani. Deja e timpul sa iei atitudine. Iesire cu baietii? Offf….si tu iar ramai singura? Poate ca si tu puteai sa iesi cu fetele, dar le-ai refuzat pentru ca ai crezut ca o sa va petreceti seara impreuna. A, pai daca vrea el neaparat sa mearga… Supara-te si spune-i ca “n-ai nimic” cand te intreaba ce s-a intamplat. Tine-o cu “nimicul” asta pana cand se pregateste sa iasa pe usa. Asta e momentul in care tu trebuie sa izbucnesti intr-un plans isteric, in care neaparat sa-i spui ca daca iese pe usa aia, a plecat definitiv. Fa o drama, ce naiba, ai puterea sa faci asta. Gata, nu mai pleaca, sta sa te impace.

Deja locuiti impreuna. Numai bun momentul pentru a pune piciorul in prag. Ii iei telefonul si incepi sa-l intrebi despre fiecare nume de femeie pe care il vezi acolo. Cine e, de unde o stie, cand a cunoscut-o si de cate ori i-a tras-o. Dupa al saselea nume, o sa se enerveze atat de rau, incat o sa le stearga pe toate. Ca o sa le introduca la loc sub nume de barbati, asta e deja alta poveste.
Iesirile in oras trebuie sa fie intr-o alta forma acum. Daca intoarce capul dupa alta femeie, faci scandalul cat casa: ori se uita numai la tine sau in paharul cu bere, ori daca nu – acasa si nu mai pupa iesiri cam 2000 de ani de aici inainte. Plus ca acum, poti sa-l si ameninti: fara sex timp de doua saptamani, ca tu nu poti sa-l lasi sa te atinga dupa ce si-a murdarit privirea cu fundul aleia dupa care se uita.

Aveti planuri de viitor. Gata, deja e al tau, s-a instalat confortabil intre talpa si toc, acolo unde ii e locul. Sta el putin cam chinuit, dar asta e, sa se obisnuiasca. Telefoanele de control trebuie sa fie date din jumatate in jumatate de ora, sa stii in orice moment ce face, cu cine, unde si pana cand. Acasa nu trebuie sa mai aiba liniste, intreaba-l la intervale regulate de timp daca te mai iubeste, daca da, cat de tare si daca ezita macar o secunda, fa-i o scena de aia sa te tina minte cel putin doua luni de zile, sa se invete sa fie mai rapid data viitoare.

E satul, vrea sa va despartiti. Acum trebuie sa iti pui in functiune absolut toate talentele de actrita. Plangi, implora, taraste-te in genunchi, spune-i ca te schimbi si ca o sa aiba parte de libertatea pe care si-o doreste, ca-l lasi sa latre si altfel, nu numai de sub masa…fii inventiva, stiu ca poti sa-l intorci din drum. Aplica tactica de invaluire pe care ai aplicat-o cand v-ati cunoascut. O sa mai tina o vreme.

La un moment dat, te paraseste. Nu mai e cale de intoarcere si iti dai seama de asta. Pentru a continua in stilul tau inconfundabil, fa asa. O sa faca o cruce mare ca s-a scapat, dar tu persevereaza, iar cu urmatorul trebuie sa faci exact la fel. Fii tare, ce naiba….

LE: acest post este un pamflet si trebuie citit ca atare. Aveam mai multe de zis la later editul asta, dar mi s-a luat. Se pare ca sunt, totusi prea subtila pentru unii…