Nu am inteles niciodata de ce barbatul tine cu tot dinadinsul sa aiba intotdeauna dreptate. De ce el stie ce e bine si ce nu? De ce cuvantul lui este mai important decat cel al femeii? De ce femeia trebuie sa fie umila si tacuta in fata lui?
Am cunoscut oameni implicati in relatii ciudate, as putea spune.
Am o prietena ce are o relatie care dureaza de vreo 8 ani. Nu mai stiu in ce imprejurari s-au cunoscut, oricum asta cred ca nu are importanta. Conteaza ca s-au indragostit unul de celalalt si ca au ramas impreuna. 8 ani.
Ea era genul de femeie rebela, impulsiva, care nu chibzuia prea mult atunci cand avea de luat o decizie. Spunea ce avea de spus fara cele mai mici retineri. Desi unii o considerau brutala, lipsita de diplomatie, ea era sincera. Pentru ca fusese invatata de mica sa spuna adevarul si mai ales ceea ce gandeste.
El, genul de om retinut, sobru, care masura fiecare cuvant si urmarea fiecare gest. Exact opusul ei.
La inceput totul era perfect, deabia incepeau sa se cunoasca, sa se descopere, sa se acomodeze unul cu celalalt. Petreceau destul de mult timp impreuna, dorind sa fie cat mai mult timp unul in compania celuilalt.
Timpul s-a scurs si odata cu decizia de a locui impreuna, au aparut si problemele.
Ei ii placea sa se plimbe, lui sa stea in casa si sa se uite la televizor.
Ea voia cafeua dulce, el amara. Pe el il deranja ca dimineata tinea baia prea mult ocupata, ei i se parea firesc sa se aranjeze si sa fie frumoasa.
El era gelos. Aici am vrut sa ajung. La gelozie. Gelozia de multe ori distruge relatii, macina suflete si poate aduce omul la disperare.
Daca iubesti e normal sa fii gelos, dar cu masura. Daca ajungi sa il terorizezi pe cel de langa tine, desi nu ai motive, e grav.
Imi povestea ca se enerveaza atat de usor, incat orice ea ar incerca sa spuna, in opinia lui, e gresit.
Si ca femeia trebuie sa asculte de barbat, nu sa ii nesocoteasca cuvantul. Si uite asa , dintr-o femeie libera si directa a transformat-o intr-una tacuta si supusa. A ripostat de multe ori, a incercat sa-l faca sa inteleaga unde si cum greseste, dar fara niciun rezultat. S-au despartit de cateva ori, dar pentru ca il iubea, au ajuns sa fie din nou impreuna, dar de data asta la distanta. Ea a ales sa plece cu familia in Spania, el a ramas in Ro.
Pastreaza legatura aproape zilnic, se intalnesc o data la cateva luni, dar eu cred ca relatia lor e aproape moarta.
Iar eu nu pot sa nu ma intreb de ce exista barbati care considera ca li se cuvine totul, ca femeia este un obiect pe care il manevrezi cum vrei si cand vrei.
Oameni buni, suntem oameni, avem sentimente, simtim, dorim, tanjim, nu suntem proprietatea nimanui, ci doar partenere de viata ce au dreptul la opinie, au dreptul sa spuna ce gandesc fara sa ajunga sa le fie teama.
Voi ce parere aveti despre barbatii ce incearca sa schimbe femeile si sa le modeleze dupa bunul lor plac?
Lasa, nu fii necajita ca se intoarce roata. Studiaza cuplurile care au o casnicie de 15-20 de ani si vezi cine are mereu dreptate dintre ei. Si cine pe cine a schimbat de-a lungul timpului
)
Eu sunt de parere ca fiecare vine cu un bagaj in cuplu: de cunostinte, de opinii, perceptii, experiente. Si ca cel mai important este ca atunci cand cele doua bagaje se unesc, sa iasa ceva armonios. In care sa se simta ambii bine. Normal ca nu te simti bine atunci cand cel de langa tine considera ca el are intotdeauna dreptate, sau, mai rau, incearca sa se impuna prin diverse mijloace. Dar atunci cand se intampla situatia descrisa de tine, inseamna ca bagajul initial nu era bine echilibrat. Si merg mai departe in afirmatia mea. Parerea mea este ca sunt niste frustrari la mijloc. Ca ea are ceva ce el nu are, poate e mai desteapta, poate se descurca mai bine… Si atunci el dezvolta niste frustrari, datorita acestui dezechilibru, simtind nevoia sa se manifeste.
In alta ordine de idei, nici nu stiti cat de mult ma bucur, fetelor, ca ati gasit o solutie, in loc sa abandonati acest proiect atat de frumos. Felicitari si tie, Ruxi, pentru acest prim post!
Vasilica, am urmarit si cuplurile cu o casnicie de 15 – 20 ani si am vazut oameni ce sunt straini de viata de cuplu, barbati care au grija sa nu le lipseasca sticla de votka/bere, depinde ce preferinte are fiecare, femei ce stiu doar sa aiba grija de casa si copii si care au uitat sa se mai gandeasca la ceea ce si-ar dori si le lipseste.
Iulia, iti multumesc. Voi incerca sa scriu cat de des pot…acest proiect NU TREBUIE abandonat.
Da, apari invidii in cuplu si fiecare si le manifesta cum stie si cum poate. Barbatul cand e nesigur incepe sa persecute. Sau cel putin eu asta am observat.
Oare așa mă vede și el pe mine? Ca ”femeia care vrea întotdeauna să aibă dreptate”? Sau care-l sufocă cu gelozia ei?
)
Postul ăsta mă face să mă analizez acum din perspectiva lui. Și mă bucur, brusc, că am refuzat să merg cu el ”și băieții” la meci
Felicitări Ruxandra, la mai mare!