Of, doamne, cat se mai plang barbatii astia. Ba ca femeia de langa ei ii tine in lant, ba ca ea cheltuie prea multi bani pe haine, ba ca nu are timp de prietenii lui, ba ca vorbeste prea mult, ba ca se supara prea repede etc.
Stie toata lumea ca eu nu sunt adepta unei relatii tete-a-tete , ca incurajez individualitatea in cuplu si ca sunt una dintre femeile care nu doreste sa depinda emotional (si nici material) de barbatul de langa ea. Numai ca, vedeti voi, lucrurile astea au tendinta sa se aplice dintr-un singur sens, nu din ambele. Pe sistemul “io am voie, da’ tu nu”, o sa va povestesc cateva situatii care mie mi-au ramas in minte, din cele cateva relatii prin care am avut norocul/ghinionul sa trec.
Eu si el intr-o relatie frumoasa, bazata pe incredere reciproca si respect, bla bla. El nemultumit ca eu am program separat, cateodata, el fiind plecat in alt oras, in conditiile in care si el, in orasul ala, are, evident, iesiri cu prietenii. Discutia se desfasoara la nivelul asta:
EL: “De ce raspunzi asa greu?”
EU: “N-am auzit telefonul, e muzica tare, sunt in cutare loc, cu oamenii aia.”
EL: “E tarziu, de ce nu mergi acasa?”
EU: “Am ajuns acum jumatate de ora, ar fi culmea sa plec.”
EL: “Mda, tu cu prietenii tai, n-ai putea sa stai acasa sa te uiti la filme”
Ce ma? Daca tu esti plecat inseamna ca eu tre sa port val de vaduva? Adica io tre sa stau acasa si sa cos cat timp tu te duci la baute cu altii (fara nici un fel de restrictie din partea mea)? Nu, mersi, next, please.
Eu si alt el, o alta relatie frumoasa bazata pe incredere bla bla. In masina, in drum spre casa unuia dintre noi. La radio incepe sa cante insipidul ala de Enrique, nu conteaza ce melodie, ca oricum toate is niste lalaieli cumplite “Iubita mea (?!?!?), uite, e melodia noastra.” Dupa ce am trecut de momentul in care mi-am varsat cola pe mine, l-am intrebat de unde si pana cand o concluzionat el ca asta e melodia noastra. El mi-a zis ca lui ii place si daca lui ii place e de musai sa-mi placa si mie. Hai, iubitule, serios? Pai daca nici atata lucru nu poti sa faci, sa ma intrebi cam ce muzica prefer, apai la ce sa ma astept la deciziile serioase pe care ar trebui sa le luam impreuna? Nu, multumesc. Next, please…
Eu si el, relatie cu incredere bla bla. Eu intreb, de amorul conversatiei: “Cu cine iesi in seara asta?” Raspuns gen “sabie-de-ninja-suparat-pe-viata”: “Da’ de cand ii treaba ta ce fac si cu cine ma intalnesc?” Mno, bine, ho, ca n-am io treaba, distractie placuta, pa. Peste cateva saptamani, discutia incepe de la el: “Unde ai fost aseara?” “In cutare loc”, spun eu, relaxata. “Bine ca io pot sa stau singur si sa astept un semn de la tine toata seara si tu te plimbi pe te miri unde.” Pai, papuselule, hotaraste-te naibii, ne intereseaza sau nu ce face unul si ce face celalalt? Sau…nu, multumesc. Next.
Si tot asa. Ca daca ii dai libertate si nu-l intrebi de sanatate nu-i bine, ca asta inseamna ca nu-ti pasa. Daca nu-i dai libertate, plange ca e “incoltit”. Daca vrei sa-ti pastrezi indepedenta, esti insensibila. Daca te atasezi de el, comenteaza ca se simte “sufocat”. Si io concluzionez asa: barbatii au nevoie de o femeie care sa ii lase in pace sa faca ce vor ei, sa coase, sa spele si sa calce in timp ce plang ca ei nu sunt acasa; sa aiba disponibilitate prelungita la sex, oriunde, oricand, oricum si sa inghita in sec cand ei “mai incearca si altceva”. Iar in cazul cuplurilor care au un copil, acesta sa fie prezentat tatalui in momentul in care odrasla pleaca la facultate.
Hai, baby, serios???
LE: Pentru ca mi s-a comunicat ca nu se intelege treaba cu tatal, copilul si facultatea, iaca, ma explic. Se stie ca taticul se simte frustrat de faptul ca un copil ingreuneaza mersul la pescuit cu baietii/iesitul la o bere/facutul de orice altceva, pe motiv ca no, mama mai vrea si ea putin ajutor (ce tupeu!). De aici dorinta lor de a sti despre ei atunci cand pleaca.
LE2: Sper ca nu mai trebuie sa explic ca aceasta concluzie mirifica este un pamflet si trebuie tratata ca atare!
Tags: barbati, despre relatii, individualitate, Relatii la feminin
Aş risca să spun că e valabil şi invers, dar, la cât de puţine sunt cazurile (inverse)… îmi bag pula şi mă abţin!
Sunt complet de acord cu tine vis-a-vis de mentalitatea asta gresita. Ma refer la cea prezentata in prima parte. Ideea e sa te simti bine cu jumatatea. Macar separat daca pe moment nu se poate altfel.
Dar de aici pana la generalizarea din ultimul paragraf… mai e cale lunga. Urat.
Pe mine unu’ m-a amuzat postarea, am vazut samburii de adevar din spatele pamfletului si-mi place ce si cum ai scris. Felicitari! Si mersi de lamurirea din LE
Oarecum offtopic, din 3 comentarii vad 3 reactii barbatesti (self included) pe “blog de femei destepte”… Iaca, s-a dus pe apa sambetei si actiunea noastra incognito de contraspionaj din tabara adversa, unde estrogenul si ocazionalul PMS fac legea…
Dragii mei, bine ati venit, ma bucura nespus reactiile voastre
Si raman la atat, ca v-o trebuit mult curaj pentru comentarii 
)
Nici nu mai zic nimic. Asa-s ei… si ca sa-l citez pe un prieten de-al meu care incerca sa ma consoleze odata: noi femeile suntem ca voluntarele alea care au grija de handicapati [barbatii fiind handicapatii, emotional vorbind, nu generalizez, doar ca asa s-a nimerit ca toti sa fie atunci asa].
din fraza de final înțeleg ca pamflet au fost si relațiile?
@Anda, cateodata ma simt si io asa cum zice prietenul tau
)
@Dani, nup, doar concluzia e pamflet, desi adevarul e si el acolo.
Ba pe dracu’. Nu mi-o fost greu DELOC!
? That’s just the way it is! PUNCT.
===
:d Frumos pamflet. Am intalnit si eu astfel de specimene. Din fericire iubitul meu nu e asa, si nici eu.
@clawd, multumesc pentru sustinere
)
@Flori, sigur ca el e altfel, al nostru e intotdeauna altfel
@Nebuloasa – a trecut de preteste si teste
Mai urmează posttestele şi gata!
)
@Clawd mie nu-mi place cum suna “post-teste”… parca ar veni de la posterior, si asta nu-i o chestie unde cred ca as vrea sau as sta sa fiu testat de prietena… veci…
@Flori daca nu dai prea mult afara din casa tainelor femeiesti, ma iluminezi si pe mine cam ce inseamna pre-teste si teste? de referinta cu exemple practice
Lasa ca majoritatea baietilor sunt niste copii. Oricum, adolescenta la ei dureaza pana la 21 de ani, nu pana la 18 ca la fete. Din punct de vedere medical cel putin. Si totdeauna raman cu o nevoie de atentie ceva mai mare.
Dar unii dintre ei stiu sa-si gestioneze si nevoile si atentiile, astfel incat ca o relatie sa mearga bine. Si sa fie frumoasa pentru ambii parteneri.
@drlyana: si reciproca se aplica in unele cazuri … din nefericire. genul ala care ii faci toate poftele si are pretentia sa ii raspunzi la telefon in maximum 20 sec. da, stiu. fraier e ala care accepta.
@miluch: dar, cum am spus, exista si cei care stiu sa se comporte. Si da, stiu ca sunt si fete la fel. Din orice parte ar veni comportamentul ala e urat.
@Raka – ne cunoastem de mai multi ani, 5 ani am fost prieteni, apoi am ajuns impreuna, asa ca am avut sansa sa-l analizez in diferite ipostaze, contexte…cand nu eram impreuna. Deobicei se spune ca atunci cand un barbat e la inceputul unei relatii incearca sa te impresioneze in fel si chip si ar face orice sa-ti fie pe plac, dar uite ca el era asa si inainte de a fi impreuna, si inca mai este.
De acum relatia noastra a ajuns in faza de maturitate si inca isi mentine bunele obiceiuri. Datorita jobului uneori mai suntem despartiti, departe unul de celalalt (plecam in delegatii in alte orase sau tari), dar ne pastram increderea deplina unul in celalalt, nu ne ingradim unul pe celalalt, ne respectam si ne iubim in continuare. Si ne impartasim unul altuia tot ceea ce facem, fara a ne judeca unul pe altul, fara a ne reprosa nimicuri. Si suntem fericiti impreuna