Comments on: Dezbateri – Cat e de bine sa faci compromisuri?

By: gentle

gentle — Fri, 23 Oct 2009 20:06:57 +0000

Of, compromisuri…. La un moment dat nici macar nu mai realizezi ca-i vorba de asa ceva si te lasi, pur si simplu, in voia sortii. Ca, na, iti spui, probabil, ca asa trebuie sa fie, asa o fi rostul tau, asa or face si altii… Sau poate ajungi ca nici macar atat sa-ti mai spui… Si-ai uitat de tine, bineinteles. Norocosii, insa, isi vor aminti de ei insisi…
Cuantificare? Nici macar nu-ncape vorba…..

By: Copii si Mamici

Copii si Mamici — Thu, 15 Oct 2009 07:02:25 +0000

In momentul in care ajungi sa faci totul din obligatie si nu pentru ca asa simti, te vei simti incorsetata. Noi, cele si cei de la CopiisiMamici.ro, consideram ca un compromis este permis, dar o viata de compromisuri este ceva greu de inteles!

By: andreea_none

andreea_none — Tue, 13 Oct 2009 12:48:19 +0000

Hehe
Dupa o relatie de doi ani si ceva plina de compromisuri din partea amandurora ruinata la propriu nu am mai facut nici un compromis de atunci, si stii ce? imi e bine!!!!

In alta ordine de idei, pot sa iti dau raspunsul unei prietene de-a mea, cel putin pe mine m-a socat, ea nu simte ca e vorba de compromisuri, ea simte ca totul vine de la sine, si ca ceea ce face ca relatia sa mearga cat mai lin nu are nici in clin nici in maneca cu compromisul….

By: nebuloasa

nebuloasa — Tue, 13 Oct 2009 07:16:19 +0000

@Anda, chestia e ca, la un moment dat, ajungi sa te compromiti atat de tare incat se trece de mult de bariera ridicolului; eu cred ca nu te poti opri din a face compromisuri, odata ce incepi sa le faci;

@ana, probabil tu esti una dintre fericitele vietii asteia; la cat mai multi ani impreuna!

@Vipera, eu cred ca tu ai facut compromisurile respective stiind la ce te inhami si sperand ca ele se vor vedea mai tarziu, in relatie, cand totul va fi lin; insa, din pacate, cred ca ai patit la fel ca mine: facand prea multe compromisuri, ai incetat sa iubesti…

@Ruxandra, corect. Dragostea chiar nu poate ierta orice. Sau poate, dar numai pana la un punct.

@Flori, cand faci prea multe compromisuri, deja esti extrem de nefericit. Pentru ca daca ti-ar fi bine, n-ai avea de ce sa simti ca esti unul singur intro relatie in care ar trebui sa fie doi.

By: Flori

Flori — Tue, 13 Oct 2009 06:20:35 +0000

Vipera, ai spus un mare adevar! Si eu am facut compromis peste compromis – pana cand la un moment dat am ajuns sa ma sufoc si sa nu ma mai recunosc. Nici cei din jur nu ma mai recunosteau. Atunci am spus STOP si am zburat din relatia aceea cat de repede am putut, fara sa ma mai uit in urma. Si mi-a trebuit aproape un an ca sa ma regasesc pe mine, sa ma reconstruiesc, sa imi revin, sa redescopar ce-mi place, ce vreau, cine sunt… Eu zic ca poti face compromisuri pana simti ca lucrurile incep sa-si schimbe un pic traiectoria…cand incepi sa simti nemultumire, nefericire, e un semn rau.

By: Ruxandra

Ruxandra — Mon, 12 Oct 2009 19:41:40 +0000

La un moment dat, toti facem compromisuri, si facem asta pentru noi si pentru a ne fi bine in relatie. Depinde totusi si ce compromisuri facem.
Daca prin asta ii indepartam pe cel de langa noi, degeaba o facem.
Dar nici nu trebuie sa renuntam la noi, la ceea ce ne dorim, la ceea ce ne face fericiti,doar pentru a il sti pe cel de langa noi,implinit.
Oarecum,trebuie gasit un echilibru…dragostea trece prin multe, dar nu poate ierta orice.

By: Vipera

Vipera — Mon, 12 Oct 2009 18:44:34 +0000

OOOOO!!!! Cata tema!!!! Compromisuri….in relatie…. Cineva nou intrat in viata mea de curand imi spunea ca vrea o relatie in care compromisurile de ambele parti sa se intample fara traume psihice, la un nivel firesc si sa fie benefice relatiei. Cat de minunat poate sa sune!!!! Se poate intampla in realitate???? Habar nu am. Experienta de pana acum imi arata mai mult ca nu se poate. Si desi pot spune ca am doua relatii ffff importante la activ in viata mea, pe amandoua le-as concluziona asa: compromisurile excesive pe care le-am facut din dorinta de a fi bine relatiei , au dus in cele din urma la distrugerea acesteia. De ce? Cred ca am reusit acum sa gasesc si raspunsul: pentru ca pur si simplu am uitat de mine cand am facut aceste compromisuri. Am incercat sa ma neg pe mine, fira mea, dorintele mele, idealurile mele.
Asa ca: compromisurile sunt bune, utile, necesare…atata timp cat nu incerci prin acele compromisuri sa te negi pe tine. Pentru ca ce se va obtine in final e razboiul cu tine.

By: ana

ana — Mon, 12 Oct 2009 14:17:05 +0000

Nu mai calculez de mult cate compromisuri am facut je in 2 ani jumate si cate el.Il iubesc pur si simplu.Restu vine de la sine.E adevarat ca am momente cand ma simt secata.Ma refugiez in mine,imi acord timp mie si sufletului meu.Nu vorbim vreo o zi,maxim 2.Si imi revin.Si imi adun puterile si il iubesc iar.Iar el face compromis in fiecare zi cu mine.Sunt….mai dusa asa….pe campii si am momente in care o iau razna,fug.Iar el are rabdare si ma iubeste.Ma conving de asta cu fiecare cearta mai mult si cu fiecare data cand vine sa ma ia in brate desi eu am pornit discutia.It is wonderful .Dar ne-au trebuit 2 ani ca sa ajungem aici.2 ani de certuri si o despartire.C’est la vie!

By: Anda

Anda — Mon, 12 Oct 2009 12:50:18 +0000

Mai degraba, intrebarea e pana unde mergi cu compromisurile, si cand te opresti ca sa nu ajungi sa te compromiti pe tine, fiindca am impresia ca multa lumea nu face diferenta intre compromis si a se compromite. Daca reusesti sa ramai in prima si nu dai in a doua varianta, e ok. Cand deja iti bati joc de tine, nu mai e ok, atunci compromisurile nu mai sunt acceptabile.
Si niciodata n-o sa poti cuantifica acest aspect, la fel cum nu poti cunatifica nici tristetea, nici fericirea, din motivul expus de tine, “Pentru ca in mintea ficaruia dintre noi, compromisul nostru valoreaza infinit mai mult decat al celuilalt”.