Si o lasa, dar asta e alta poveste.
De ce sunt ipocrita? Pentru ca sunt plina de sfaturi cu substanta. Consiliez oameni cu probleme (multi mi-au spus ca ar trebui sa-mi deschid cabinet, la cat stau sa tin de mana pe toata lumea) si le spun ce cred eu ca ar trebui sa faca intr-o situatie sau alta. Militez cu inflacarare despre trairea sentimentelor, despre depasirea barierelor si despre importanta binelui personal. Invat oamenii ca trebuie sa fie egoisti, sa faca tot ceea ce le sta in putiinta ca sa fie fericiti si sa se bucure de micile minuni.
Spun toate astea stiind foarte bine ca eu am pierdut o sansa la fericire nestiind sa ma bucur de ceea ce mi se intampla. Am pierdut-o intentionat, nestiind sa trec peste tot ceea ce mintea mea a cladit dupa divort: un zid contra primirii si daruirii de sentimente. Omul de care eram indragostita avea nevoie de afectiune ca de aer, iar eu nu-i dadeam decat indiferenta, in stilul meu caracteristic. Imi amintesc si acum momentul in care el, la telefon fiind, imi spunea cum isi imagina el ca ne casatorim si la nunta anuntam ca vom avea aun copil, iar reactia mea a fost: “termina cu tampeniile astea si revino cu picioarele pe pamant”. Acela a fost momentul in care l-am indepartat definitiv, in care si-a dat seama ca e mult de munca cu mine ca sa arat ceea ce simt.
Teoretic, sunt singura de patru ani. Practic, n-am fost singura niciodata, am avut cateva incercari de apropiere care au esuat lamentabil. Cea povestita inainte a durat cam un an si jumatate, cu bune si, mai ales, cu rele. Ajunsesem sa il iubesc nespus si, totusi, ma vedeam pusa in imposibilitatea de a arata ceea ce simt. Banuiesc ca n-am simtit niciodata din partea lui daruirea aia totala care m-ar fi facut sa ma “dezbrac” de temeri in fata lui.
O alta relatie, tot la distanta, a durat un an. Un an in care am simtit, am incercat sa arat (nu mi-a iesit) si, cand sentimentele devenisera tot mai puternice, am fugit. Cum am fugit? N-am vrut sa petrec Revelionul cu el. Am zis un nu atat de hotarat, incat m-am speriat si pe mine. Am hotarat sa plec la Herculane cu niste oameni necunoscuti si am plans la miezul noptii cand el m-a sunat si eu n-am raspuns.
Cea mai recenta incercare s-a sfarsit acum o saptamana, dupa vreo 8 luni, sau ceva de genul asta. A fost prima oara, dupa atata vreme cand am reusit sa trec peste o parte din zidul construit cu grija. Si nu-i nici un bai, ca mi-am luat-o de-am vazut stele verzi, asta pana cand am decis ca obsesiile si relatiile bolnave nu fac parte dintre ceea ce as alege eu pentru mine. Si fiinta rationala din mine a revenit la suprafata, mai puternica si mai dornica de a ridica bariere de netrecut.
Un psiholog ar spune ca aleg relatiile la distanta pentru ca asta imi da libertatea de a alege momentele in care sa ma vad cu respectivul si m-ar feri de eventualele momente in care ar trebui sa arat ceea ce simt. Ca o relatie la distanta e convenabila si relaxata, in care nu trebuie sa dai explicatii si in care ai momentele alea atat de necesare, in care esti doar tu cu tine. Eu spun ca fac orice, numai sa ma feresc de implicare sentimentala.
O sa spuneti ca sunt nebuna, cum pot eu sa fug de ceea ce imi place, de ceea ce ma face sa traiesc, de ceea ce imi pune zambetul pe buze. Raspunsul e simplu: traiesc dupa zicala “paza buna trece primejdia rea”. Am ajuns la o varsta la care nu-mi mai permit lovituri, pentru ca nu stiu cata putere voi mai avea sa ma adun.
Dar, dupa cum am zis, sfaturile mele sunt aur curat. Asa ca va astept, daca aveti nevoie de ele. Mie nu-mi folosesc la nimic.
Tags: despartire, despre relatii, iubire, Relatii la feminin
vorba scriitorului, unde dragoste nu e, nimic nu e.
te temi ca nu vei avea putere sa treci peste o deznadejdee. cred ca nu cunosti puterea de regenerare a omului. oricat ar fi de lovit, tot se mai ridica sa mai primeasca o lovitura (in dragoste ma refer).
traieste clipa. vorba aia, ce nu te omoara te face mai puternic(a).
si eu tot ipocrit sunt dar ma fac ca nu e relevant.
stiu ca era parca ” sa nu faci ce face popa ci sa faci ce spune el ‘” . dar de ce ar vrea cineva sfaturile tale daca nici macar tu nu le urmezi. de ce ar avea cineva incredere in ele ….. daca tu nu faci sa-ti fie bine . Aur zici ? ia da-ti un sfat si urmeaza-l . apoi iti cer si eu unul