Stau de ceva vreme cu ochii in pagina goala de Wordpress si ma gandesc cum sa incep postul asta si in ce fel sa prezint situatia pe care vreau s-o propun pentru dezbatere, in modul cel mai obiectiv cu putiinta. Asta din cauza ca situatia in cauza afecteaza una dintre cele mai bune prietene ale mele.
Subiectul e un copil. O fetita de aproape 12 ani, mai exact, scapata de sub controlul parintilor. Poate ca exagerez spunand asta, insa mama ei a ajuns aproape de disperare. Cu inca un copil de un an si 9 luni in grija, cu inca un copil care e pe drum (mai are inca doua luni si un pic pana la termen), femeia se simte pur si simplu haituita. Pe langa faptul ca se ocupa de copii, mai are si o afacere de care trebuie sa se ingrijeasca (si care, in contextul actual, nu merge foarte bine), plus multe alte chestii, ca noi toti.
Sotul ei e ocupat cu afacerea lui, fara de care stabilitatea financiara a familiei ar fi grav zdruncinata, asa ca sa nu sariti ca tre sa primeasca ajutor si de la sot, el face tot ce poate si atat cat se pricepe.
Nu se stie exact de cand au inceput problemele cu fetita cea mare, insa, treptat, au observat ca ii minte tot mai mult, cu chestiuni importante sau nu. Devenise un fel de ritual, maica-sa o intreba o chestie, aia mica mintea, mama afla, aia mica o tinea tot pe a ei si, la un moment dat, marturisea, dar numai cand era pusa in fata unor dovezi evidente. Zilnic. Am fost martora la multe dintre momentele astea si recunosc ca am avut multe impulsuri de a o lua de par cand vedeam cu cata nonsalanta minte.
Minciunile astea au devenit tot mai grave, iar acum prietena mea nu mai poate sa puna baza in nimic din ceea ce-i spune copilul ei. Stiindu-se mintita de atatea ori, atitudinea fata de copil este una relativ certareata, pentru ca se simte coplesita de ceea ce se intampla cu copilul ei. Mai ales ca a auzit-o spunandu-i matusii sale ca ea crede ca maica-sa o uraste. Degeaba i s-a explicat ca dragostea de mama este neconditionata si nu se schimba, oricate prostii ar face, copila e in continuare convinsa ca mama ei e dusmanul ei de moarte.
Desi s-a apelat la psiholog, s-a incercat vorba buna de nenumarate ori, de catre toata familia si de catre prieteni, s-au incercat pedepse (nu, n-o bate nimeni, prietena mea a plans doua zile dupa ce i-a dat o palma peste fund) si se pare ca nimic nu functioneaza.
Situatia a ajuns extrem de dramatica, in conditiile in care mama a aflat de curand ca fiica ei se intalneste cu un baiat mai mare cu 4 ani decat ea, ceea ce la varsta asta e o mare problema. Ii este teama de ceea ce s-ar putea intampla si isi da seama, cu groaza, ca nu poate sa controleze situatia, asta ar insemna sa-si petreaca toata ziua pe post de politist, paza pentru fiica-sa.
Eu incerc s-o ajut si imi dau seama ca nu am sfaturi i ca nu stiu ce as putea face in asemenea situatie. Stiu ca ne citesc multe mame si mi-ar fi de folos cateva ganduri de la voi, ce credeti ca ar putea fi eficient, ca prietena mea sa nu-si piarda de tot copilul. Bineinteles, astept pareri de la toata lumea, indiferent daca aveti copii sau nu.
[...] 30th, 2009 | Author: nebuloasa Azi va directionez catre celalalt site. Am expus acolo o problema serioasa si am nevoie de fiecare parere. Tags: lafeminin Category: Gauri negre You can follow any [...]
Am 21 de ani și probabil mamele care citesc acest comentariu îl vor ignora din start. Sunt departe de a fi experimentată în domeniu, singurele informații venind din ceea ce am citit, am văzut și ceea ce simt eu ca aproape-femeie. Dar… am o părere.
Doamna în discuție are mâinile legate, iar puterea stă numai în mâinile fetiței, care deocamdată nu își dă seama că distruge cea mai puternică legătură din lume.
Personal, dacă m-aș afla în situația de față, i-aș invita pe fiica mea și pe noul ei iubit (dacă se poate numi așa) la o limonadă în sufragerie. Nu aș iniția absolut nicio discuție legată de relația lor, pur și simplu am discuta, ca între prieteni. Primul plus: Astfel se poate vedea cine este individul, cum judecă etc. Al doilea plus: Probabil copila face asta “în ciuda mamei”, iar dacă aceasta va arăta toleranță… fructul oprit dispare, așadar dispare și dorința adolescentină cretină de a mușca din el.
I-aș întreba pe amândoi dacă doresc cafea, iar pe el… dacă este fumător și n-ar dori o țigară (dacă e fumător, oricum o face pe la colțuri). Deși sunt doi copii, se vor simți tratați ca două persoane mature, iar decursul faptelor ar putea să se schimbe radical.
Problema este cu adevarat spinoasa. Eu am un baiat de 17 ani si unul de 3 jumate dar am noroc ca cel mare nu imi creaza probleme. Sfatul meu , daca are cui sa duca copilul cel mic ( mama, soacra), sa lase afacerea in seama angajatilor sau sotului si apoi sa-si petreaca cat mai mult timp posibil cu fata. Nu sunt psiholog dar sunt sigura ca ea este geloasa si se simte neglijata. In plus urmeaza inca un motiv de ” neglijare” care o sa-i ocupe mamei si mai mult timp. Acum cand inca se mai poate trebuie sa-i acorde toata atentia ei si sa-i spuna cat de mult o iubeste, si cat de mult insemna pentru ei. Pana nu este prea tarziu.
@bloodie, cred ca ai stofa de mama
) ; in alta ordine de idei, cred ca ai dreptate, sa-ti tratezi copilul ca fiind matur ar fi o posibila solutie; oricum am de gand sa strang pareri de la toata lumea si sa i le expun prietenei mele si sotului ei, poate asa vor gasi o solutie;
@Mihaela, bine ai venit. Stii care ar fi problema? Nu exista nici mama, nici soacra, amandoua au murit cu ceva timp in urma. Are bona, e adevarat, insa nu poate sa abuzeze de bunavointa femeii.
Eu va scriu in calitate de matusa a fetitei … stiind fireste mai exact cum sta problema.
Bloodie … problema e ca fetita nu stie ca mama ei a aflat de acel baiat, plus ca eu am intrebat`o daca are prieten si a spus ca nu. Deci situatia nu poate fi pusa pe masa discutiilor asa deschis pentru ca ea neaga orice i se spune. Se vede pe ea ca e disperata sa mearga afara si daca cumva i se strica planurile face niste crize de nu`i adevarat. E chiar grava situatia mai ales ca acel baiat are 16-17 ani, umbla cu scutere, vopsit in cap etc etc.
Mihaela ideea ta dupa parerea mea e foarte buna, insa cam greu de aplicat.
O sa mai intervin sa scriu mai mult … acuma nu mai pot ca si eu am de curand un pitic de 1 luna jumate si a inceput sa planga asa ca tre sa ma ocup de ea.
Buna…eu nu am copii, deci nu as putea sa dau un sfat din punctul de vedere al unei mame (nici macar ipotetic) insa pot sa va spun un punct de vedere din “tabara adversa” aka copila. Cam asa ceva eram si eu cand eram mica. Nu m-am inteles niciodata bine cu mama, aveam impresia ca ma uraste (la mine era mai ciudat, pentru ca se purta cam urat cu mine si frumos cu prietenele mele – acum pricep si eu ca de fapt femeia n avea nici o vina ca nu ma intelegea) si din acest motiv m-am indepartat de ea. E vorba de gelozie, e vorba de faptul ca atunci cand esti mic nu intelegi ca parintii tai au poate alte prioritati (serviciu samd) insa prioritatile acelea sunt temporare si au ca scop final obtinerea de conditii mai bune pentru “pui”.
Been there. Si stiu ca nu prea poate fi daramat.
E posibil ca aia mica se se fi amorezat de baiatul cu pricina. In general si eu ma amorezam la varsta aceea, si cautam atentie, iubire (ce mi se parea mie ca nu primesc acasa, dar ma inselam) in alte persoane.
Acum e un zid intre cele doua. Eu una cunosc zidul.
Pe mine la varsta aceea m-ar fi ajutat enorm daca mama ar fi incercat sa ma inteleaga, sa discute cu mine sincer, deschis, si MAI ALES autoritar. Nu “vai pisi mic” nu “iubita lui mama”. Eu am avut o discutie din asta decisiva pe la 17 ani (intre timp intre 11 si 17 ani o luasem razna rau de tot) si crede-ma ca a fost o discutie cat se poate de urata si realista, care insa m a ajutat enorm. Din pacate nu am avut-o cu mama, pentru ca mama e un om slab pe care m-am prins de foarte muuult timp ca il pot controla…..
Daca s-ar fi impus in fata mea, si as fi inteles ca ea este omul pe care trebuie sa il ascult si respect, ar fi fost altfel. Discutia am avut o cu o prietena de famile, care mi-a zis verde in fata ca ori ajung pe bulevard ori moarta, daca mai continui asa. Nu zic ca e cazul acum de o discutie foarte dura, insa copila trebuie sa inteleaga ca ea este Copilul, ea are de invatat, de crescut, de maturizat, nu mama. Plus ca probabil putin ajutor din partea ei nu ar strica mamei.
Repet eu asa vad lucrurile, prin prisma unui fost “copil-problema”. Mai sunt si alte lucruri, cum ar fi ca acest omulet este probabil sa fie foarte plictisit. Daca nu are activitati care sa ii distraga atentia, o sa faca numai prostii.
Eu,pe la 12 ani eram un “monstru”pe langa fetita aceasta.Fumam,umblam noptile aiurea,parul in toate culorile,teribilism.De ce?Mama era (si este) genul de femeie care simte nevoia tot timpu sa aiba controlul si cand nu-l avea incepea cu interdictii absurde (pentru mine) urlete si cateodata imi spunea si cateva vorbe de bine.La varsta aia puteam sa jur ca sunt cea mai matura copila de 12 ani care a existat vreodata,vroiam sa fiu tratata ca un egal al parintilor si mai ales vroiam ca ei sa descopere”geniul neinteles” care se ascundea in mine.Eram mai tot timpul pusa pe harta,daca o zi pe saptamana trecea fara sa ma cert cu cineva era sarbatoare insa ma simteam in al 9-lea cer cand cineva imi spunea”bravo,ai reusit”.Singurul care a stiut sa gestioneze situatia a fost tata care,intelegand in ce ape ma scald ii tot spunea mamei cand stia ca sunt prin preajma(aveam obiceiul de a asculta ce vorbesc ai mei)”de ce nu o lasi in pace?e foarte matura pentru varsta ei asa ca stie ce e mai bine pentru ea”.In momentul in care am auzit asta in mintea mea a fost ceva de genul”ok,ei stiu ca sunt matura dar trebuie sa mentin ideea asta”.Cand faceam una din obisnuitele nazbatii era suficient sa-mi spuna”nu-mi vine sa cred,o fata asa matura ca tine,la varsta ta,te pretezi la asa ceva?” si gata,ce naiba,eram fata matura.
Daca ii va spune ca stie de prietenul ei ea automat se va simti controlata si va face tot posibilul sa-l ascunda si mai mult pe viitor.Minteam si eu de inghetau apele dar asta pentru ca stiam cum vor reactiona ai mei daca le spun”nu,nu am fost la Ana aseara,am fost la concertu ala la care nu vroiati sa ma lasati”.Simteam nevoia de libertate,vroiam sa fiu”independenta” ,simteam ca sunt pregatita sa infrunt viata si mama era monstrul cu 7 capete care nu ma lasa sa-mi implinesc visul.La fel,eram absolut convinsa ca mama ma uraste,pentru oricine eu traiam o drama continua acasa in scandaluri care,fara sa-mi dau seama erau provocate mai mult de mine.
Trebuie sa o faca sa se simta importanta,poate sa ii spuna de 100 de ori ca o iubeste pentru ca este mama ei,aia mica oricum o tine una si buna.Fara scandal,fara reprosuri,fara sa o acuze poate va reusi sa restabileasca acea legatura.Eu m-am simtit superb cand,de ziua mea am mers cu tata in oras sa-mi cumpere cadou.Atentie,dupa ce in prealabil m-a anuntat si a programat iesirea in asa fel incat sa am timp sa stau si cu prietenii.Sa va mai spun ca nu ma mai dadeam plecata din magazine?Nu pentru bani ci pentru ca eram bagata in seama.Cand ne-am asezat la masa nu mi-a zis “Vrei un suc?” ci m-a intrebat daca vreau cafea sau altceva.
Tot timpu mi-a dat de ales.Avea grija sa-mi spuna exact ce consecinte va avea fapta mea si apoi faceam ce vroiam.Prima data cand m-am imbatat a fost la 12 ani si un pic,cu tata.Stiu,multi ar spune ca e parinte denaturat,dat nu e asa.A gasit o doza de bere la mine in camera si vazand cum sta treaba m-a luat frumusel de manuta,fara scandal,fara reprosuri si m-a dus la magazin sa aleg ce vreau sa bem.Nu mai tin minte exact ce am luat insa stiu ca dupa ce am ajuns acasa mi-a spus clar”bei cat vrei dar in caz ca intreci masura maine ai sa te simti ingrozitor,ai sa vomiti toata noaptea si o sa te doara capu 2 zile”.Normal,nu l-am ascultat,eu eram copilul invincibil.Am baut cu el,a avut grija sa nu exagerez dar la varsta aceea nu mi-au trebuit 2 pahare sa ma ia cu ameteli.Ei,la ce rau mi-a fost a 2-a zi pot sa spun ca pana acum cateva luni nu m-am atins de alcool.Stiam ce am patit atunci,stiam care sunt consecintele.
Ca si concluzie,ca tot am scris povesti,trebuie lasata sa simta ca detine controlul,ca este egala cu adultii astfel incat sa isi dea seama ca toate faptele au consecinte,nu intotdeauna placute.
Pont:cel mai simplu mod de a determina un adolescent sa faca ceva este sa-i spui ca nu poate.”pariez ca nu poti face curatenie in camera in 10 minute”.Atentie,spus pe un tot oarecum sfidator dar jucaus ,sa nu simta dispretul ci provocarea.Daca va auzi”pariez ca nu poti sa faci curatenie in 10 minute.A,crezi ca poti?Foarte bine,daca reusesti, ineseara stai cu 20 min mai tarziu afara” cu siguranta va face tot posibilul sa-ti dovedeasca ce poate.
Christa, Cristiana, va multumesc foarte mult. Imi doream sa cunosc si cateva opinii din partea celor care au fost, la un moment dat, in situatia copilului. Intr-adevar, ceea ce ati scris aici e lamuritor si o sa transmit randurile astea mai departe.
Inca o data, multumesc tuturor si astept in continuare concluziile/sfaturile/parerile/experientele voaste.
Copila prezinta dovezi clare de gelozie din cauza lipsei de atentie din partea parintilor si a comunicarii dintre acestia. La comunicare trebuie sa incerce sa lucreze, chiar daca fata tot minte si este greu sa pui baza in spusele ei. Primul pas e in atitudine si in tonul cu care i se adreseaza fetei. Trebuie sa fie autoritara dar calma in glas. Indiferent de ce-i spune sa nu sune ca o pedeapsa, jignire, dojenire. Sa nu vorbeasca cu asprime in glas. Si sa o trateze cu mai multa maturitate. I-ar putea cere niste sfaturi prinvind anumite treburi gospodaresti, de exemplu.
Cat despre iubit, mi se pare normal ca a cautat afectiune si comunicare in alta parte, daca in familie nu gaseste. daca reuseste sa scaoata de la ea faptul ca are un iubt ar putea sa-i invite pe amandoi acolo, sa stea de vorba. Ar putea incerca sa afle de iubit cu intrebari capcana… sa sa-i spuna ceva de genul ” Te-am vazut nu-stiu-cand cu un baiat, e iubitul tau?”. Orice ar raspunde fata, mama ar putea sa-i invite “la o cafea”
Daca matusa reuseste sa mai comunice cu ea uneori ar trebui sa-i explice cat rau ii face mamei cu atitudinea asta avand in vedere starea ei.
De asemenea, ar putea incerca sa se mai apropie de ea prin intermediul prietenilor ei. Sa o incurajeze sa vina cu prietenii pe acasa, “la o cafea, sau gatesc eu ceva. Ce zici?”. Asa ar vedea si cu cine umbla si ce fel de persoane exista in anturajul ei.
Cu tatal ce fel de relatie are?
Mama trebuie sa aiba multa rabdare caci nu va reusi minuni peste noapte. Si va avea nevoie de multa sustinere!!!
As vrea sa-ti trimit un mail cu continut privat (adica de-aia nu postez aici
). Pot folosi adresa de pe blogul tau?
Merci.
Eu am incercat sa vb cu ea de multe ori, si crede`ma i`am explicat de multe ori cu calm cat sufera mama ei din cauza faptelor ei … si poti sa juri ca a inteles si mi se destainuie si vorbim prieteneste mult, eu ii povestesc chestii funny ce le mai faceam si eu, radem impreuna , nu`i fac morala ii expic prieteneste . Si totusi parca in 2 zile uita tot … asta e faza. Si eu si mama ei am vb mult cu ea si i`a explicat in toate felurile si tot degeaba. Pe moment zici ca a inteles si e de acord cu tine iar apoi face iar tot felu.
Si nu e vb de gelizie, ea asa era dinainte sa mai aiba un fratior.
Explicatiile gen “de ce” s-au dat.
@Anca:
Cat sufera mama ei. Clar. Incepand de aici, m-as hazarda sa spun ca cea persecutata e copila. Tatal e undeva departe, si vi se pare normal sa fie, doar “aduce bani”. Fetei nu i se pare nimic normal, ei doar ii cam lipseste un parinte. Si alalalt parinte are un kinder de 1 an caruia probabil ii dedica enorm de mult timp, asta cand nu se dedica afacerii. Pe masurate, cata atentie ar primi fata daca n-ar recurge la tertipuri ca sa fie certata si bagata in seama? E un numar care tinde spre 0.
Eu unul as zice ca psihologul e recomandat intregii familii. Cand trimiti doar copilul acolo, e ca si cum i-ai spune ca doar el e vinovat, iar ceilalti nici nu-l ignora. Pe alese deci: http://www.arat.ro/terapie/
[...] Nebuloasa ne descrie cazul unul copil mai altfel. Ea spune “scăpat de sub control”. Dar să-i dăm cuvântul prima dată: [...]
.. atâta am tras de răspuns, până a ieşit un articol de sine stătător. Sper că nu prea acid.
@Christa, da, adresa e valabila si se poate folosi. Multumesc
as: nu am avut rabdare sa citesc toate raspunsurile
as’:nu sunt “mama” si poate par de moda mai veche dar,
bataia parinteasca e rupta din rai. am crescut cu asta si nu am ajuns rau (zic eu). nu il bati sa il duci apoi la spital sa stea cu saptamanile sa isi revina. e vorba de o palma, un ciufulit atunci cand e cazul. pedepsele pot si ele ajuta. se poate face un efort ca o saptamana sa fie copila fara telefon, internet sau tv. apoi i se explica (nu stiu exact candar trebui sa i se explice, inainte, in timp ce sau dupa…). daca continua sa o tina pe a ei asta primeste. isi baga mintile in cap, reprimeste treptat ceea ce i se oprise.
ps: doar o parere.
ps’: o alta parere e ca nu e frumos sa iti faci reclama gratuit pe unde apuci. tipu de mai sus a lasat un link catre nu-s ce site…daca vroia sa ajute putea trimite asta intr-un pm sau mail sau o punea in locul adresei de la web ul lui .
poate copilei i-ar folosi o discutie / o apropiere / mai mult timp petrecut cu tatal. Stiti clasica poveste freudiana: la adolescenta (in special), fetele cauta modele barbatesti prin care pot recrea cumva relatia cu tatal si sa rezolve (mai mult la modul inconstient) tot ce nu merge in ea (daca e cazul). E clar ca atitudinea ei e una de revolta. Iar baiatul in cauza a devenit imaginea revoltei ei. Ma gandesc ca daca si-ar rezolva problemele cu tatal (ar fi bagata in seama, ar primi mai multa afectiune, i s-ar spune ca e considerata matura, cum spunea cineva mai sus etc), nu ar mai avea nevoie de o asa zisa relatie problematica – baiat mai mare ca ea, cu mai multa experienta (dar nu neaparat mai matur), teribilist (ex scuterele) si in special, liber. Mi se pare ingrijoratoare aceasta relatie pentru ca am mai vazut fete de 12 ani prostite de un mascul (nu neaparat mai mare) si s-a ajuns la extreme de genul fetei careia baiatul i-a spus ca ajunge la orgasm daca inghite iar ea cerea sfaturi disperata pe forumuri, fiind convinsa ca greseste ceva de nu ajunge la orgasm (caz real, citit pe net). Sigur, nu doresc nimanui sa ajunga in situatia asta, cu atat mai putin adolescentei in cauza. De aceea, sper din tot sufletul sa mearga unele solutii propuse aici.
Părerile expuse sunt tare diferite, mi-ar plăcea să ne ţii la curent cu ceea ce se întâmplă… ce-a îcercat mama, a mers sa nu… cred că ar ajuta femeile care ar ajunge aici cu probleme similare.