Observ o tendinţă destul de ciudată: ne mirăm de rezultatele bune ale unei femei într-o anumită carieră sau explicăm eşecurile ei, pentru că, deh, e damă. Mai ales în domeniile în care se presupune că o femeie nu prea are ce căuta. Sunt destule tinere care, deşi poate au deja “aplecare” spre un domeniu mai special, uneori ezită să facă pasul respectiv, pentru că sunt puţine femei în domeniul în cauză şi încă îşi limitează opţiunile pe chestii “tradiţional” feminine.
Am fost mereu un băieţoi şi am crezut că singura limită este prostia mea. Nu faptul că nu deţin un set de biluţe, doar că nu pot mai mult. Pe ideea asta am avut “tupeul” să mă implic în chestii care teoretic nu sunt chiar “pentru fete”. Şi am avut succes sau am eşuat uneori, dar nu pot lega niciodată acestea de prezenţa unui vagin.
Un deceniu de muncă l-am petrecut la “mixer”. Ca realizator de emisiuni radio şi “tehnician” de emisie, în ideea în care nu aveam om la butoane. Eu puneam muzica, mă ocupam de mixing şi vorbeam. Eram mereu o mână de dame în situaţia asta pentru că majoritatea acceptă doar să vorbească la microfon, de teamă că fac tâmpenii. Le este frică să facă o chestie absolut simplistă, dacă ai o minimă coordonare.
Am făcut prostii? O, doamne. De la uitat microfon deschis şi mirat în gura mare că nu aud muzica (în momentul în care “ridici” puţin microfonul, mixerul “taie” sunetul la boxe, pentru a nu se face microfonie .. piuitul ăla nasol), am scos CD-ul care rula pe post, am spus bună dimineaţa la ora 7 seara (după un maraton de emisie de Revelion), am spus altă frecvenţă. Toate prostiile pe care le-au făcut şi alţii, bărbaţi de data asta.
Ca tehnician pentru colegii de ştiri mă pot lăuda cu mixaje sigure şi corecte în cele mai stresante şi nasoale situaţii (se lua curentul, erau radio-jurnale cu 2-3 interpelari telefonice pe o singură linie, cu “inserturi” de voce de pe casetă .. la început, cu blocaj de windows când îţi era lumea mai dragă etc.) Am avut colegi bărbăţi, chiar cu experienţă mai mare decât mine care făceau prostii uneori de mă întrebam ce s-a întâmplat cu ei. Au fost unii mai buni decât mine, au fost alţii mult mai slabi în munca acesta şi totul s-a datorat faptului că am putut sau nu mai mult.
5 ani de karate mi-au demonstrat că, deşi nu am forţa unui bărbat, ca femeie pot avea alte atuuri. Culmea este că, deşi teoretic te-ai aştepta ca o “mimoză” să fie total fără apărare, cu o tehnică bună şi agilitate poţi face faţă măcar unor agresori, fie că sunt pe tatami sau pe stradă (în ultima variantă este mai sănătos să eviţi confruntarea, chiar şi ca bărbat, pentru că niciodată nu ştii cum degenerează). M-am bucurat de apreciere şi m-am simţit excepţional alături de colegii mei bărbaţi şi cele câteva femei care aveau curajul să încerce şi ceva mai “spicy”. Au fost cei mai frumoşi ani ai mei din punct de vedere al sănătaţii. Un trup atletic, energie cât 10 şi o stare de bine.
În acest moment lucrez ca web designer. Sunt femeia “geek”, cu ochelari pe bot, care este în stare să se învârtă lejer prin programele de pe calculator (“soarele” meu preferă să mă lase pe mine la depanare, deşi e “mascul” şi culmea are nişte ani buni de utilizare în avantaj), ştie cu ce se mănâncă un editor grafic şi pune la cale situri în cod “valid”, că tot a înnebunit lumea cu prostiile astea. Programare nu am învăţat pentru că nu mai am timp şi de asta. E mereu interesant să primesc comentarii surprinse de la clienţi, chiar şi cei de prin cine ştie ce ţară, pentru că îi miră că o femeie poate face astea. Aş putea face şi mai mult, dacă aş avea timp şi dispoziţie.
Sunt doar 3 exemple umile din propria experienţă de viaţă. După cum spuneam la început, am avut rezultate frumoase şi am dat “gherle” puternice pentru că atât am putut. M-am implicat în activităţile respective cu aceeaşi relaxare cu care urcam prin copaci la 13 ani sau jucam fotbal cu băieţii. Mi-am dorit să lucrez într-un domeniu? Mi-am suflecat mânecile şi am început. Fără complexe, fără ruşine sau timiditate.
Atât timp cât nu există limitări pur fiziologice care să te împiedice să lucrezi într-un domeniu, “bagă tare”, că tot îmi place mie expresia asta nepoliticoasă. Mergi spre ce doreşti tu şi împlineşte-ţi visele. Faptul că eşti femeie nu te face nici mai bună şi nici mai rea. Eşti OM în primul rând. Reuşeşte pe puterile tale. Şi, dacă nu se poate în domeniul respectiv, ia experienţa ca pe o bună ocazie de a fi învăţat ceva şi porneşte pe un alt drum care iţi face cu ochiul.
Este mereu loc pentru femei în IT, radio, arte marţiale, chirurgie sau fizică nucleară. Că tot un creier avem cu toţii.
Tags: Cariera la feminin, job
Ma bucur mult ca ati hotarat sa reluati proiectul si ca am din nou ocazia sa va citesc pe aici. In ceea ce te priveste, Dojo, nu pot decat sa spun ca te admir pentru curajul si perseverenta ta. Si ca da, ai dreptate, putem reusi prin puterile noastre, in orice domeniu.
Iulia, multumesc pentru apreciere si ma bucur sa te vad si aici. De acum comentariile tale vor fi la “liber”, prima data intra in moderare. Sper sa ne revedem cat mai des aici la discutii interesante
True. Si eu, ca si tine, am tras de mi-o sarit ochii, cot la cot cu masculii, poate chiar mai mult decat ei, pentru ca, nush din ce cauza, dar ei nu trebuie sa demontreze nimanui ca pot. Pe cand la noi problema intotdeauna se pune altfel, gen ridicat din spranceana si o atitudine gen “tu? poti sa faci asta?”
Pe de alta parte, imi place sa fiu femeie si munca mea in domenii rezervate, oarecum, lor, n-a facut decat sa-mi sporeasca feminitatea. E adevarat, am si luat multe obiceiuri de la ei, dar per ansamblu sunt ok
Nu mai spun ca de cateva luni lucrez cu utilaje industriale, un domeniu in care femeile mai ca nu sunt date pe usa afara cand au tupeul sa se prezinte la o intalnire. MAi am de tras, dar sunt pe drumul cel bun.
Bine-ai revenit, draga mea!
Ete ca nu e mort . ma refer la site , asta … ” dă” femei destepte ( locuiesc in bucuresti momentan si fur si eu ce e prost, ca tot omu’)
Lunga pauza … nu exista scuze … asta e .. bla bla
Singura incompetenta a femeii e ca nu le lasa inima sa-i altoiasca pe barbati atunci cand trebuie. De mici si pana isi trag dupa ei bastonul .
Ai facut karate, deci stii ca evitarea conflictului e arma suprema , sau macar e cel mai destept lucru .
eu nu cred ca mai exista o “lupta” intre barbati si femei . Ci intre prostie si …. “cum ar trebui”.
aveam multe de scris dar am pierdut sirul , am baut o bere …. ce sa fac .. sunt barbat . cred
Multumesc, Dojo, pentru asa o primire. Am sa revin, pentru ca imi place. Si pentru ca va urmaresc chiar dinainte de a avea propriul meu blog, si mi-a parut rau atunci cand ati lasat un pic deoparte situl acesta.
Ca tot spuneai tu de chirurgie…asta e ce vreau eu sa fac peste vreo 2 ani, cand termin cu facultatea. Si majoritatea mi-au spus ca sunt nebuna, ca nu o sa am timp pentru nimic altceva. Si ca o femeie chirurg nu e la fel ca un barbat, ca bla, bla, bla.
Si eu ma incapatanez sa cred ca nu au dreptate. Ca pot sa fac asta. O sa am de munca, dar asta nu inseamna ca nu o sa reusesc.
Si o sa am si viata de familie, pentru ca se poate. Cu un pic de minte si vointa se pot face toate. Si nu e nimic legat de a fi sau a nu fi femeie.
femeile NU sunt egale cu barbatii. nu au cum. nu ca nu sunt in stare. ci chiar datorita prezentei “vaginului” mai sus amintit.
nu zic ca toti barbatii sunt “superiori” femeilor fiindca NU sunt. si oricum nu se clasifica lumea in superior si inferior.
egali in drepturi suntem de la nastere (asta daca si destinul tine cu respectivele sa se nasca intr-o tara teoretic democrata).
suntem egali ca si noroc in fata destinului, egali in multe lucruri, dar nu suntem “la fel”. si desi “o femeie” poate face aceleasi lucruri ca si un barbat, o alta femeie nu e capabila sa faca acelasi lucru pe care prima a reusit sa il duca la capat. de aici nu putem generaliza.
ca femeile ar trebui sa isi schimbe mentalitatea de a fi inferioare barbatului si sa aiba mai mult curaj in a gasi ceea ce ii este in masur asa faca este cu totul altceva.
toata faza e legata de exprimarea ideei si de modul de intelegere a acesteia.se stie faptul ca o idee exprimata in mod X e inteleasa diferit de persoane de acelasi sex, varsta si “grad de cultura” (asta e ceva pur teoretic, caci doua persoane nu pot avea decat conform diplomelor acelasi grad de cultura, realitatea facand ca intre ele sa existe o mare diferenta).
scuze pentru multitudinea de paranteze si incoerenta textului
Sunt fata, am 26 de ani, un chip si un corp de 16 si sunt inginer. Si chiar un inginer bun. Si chiar un sef de echipa. Nu ma intereseaza sa fiu egala cu barbatii. Nu suntem cantitati care putem fi masurate cu acelasi instrument de masurat. Cred ca barbatii si femeile sunt diferiti si e foarte bine asa. Dar de ce tot vorbim despre asta? Despre egalitate? E chiar asa de important subiectul pentru unele dintre noi?
Nu e mai bine sa ne consumam timpul incercand sa facem cat mai bine ceea ce ne place, decat sa incercam zi de zi, clipa de clipa barbatilor ca suntem mai tari decat ei?
Sunt convinsa ca fiecare femeie a primit replici/remarci misogine cel putin o data in viata. Eu le aud aproape zilnic doar pentru simplul fapt ca vreau sa devin inginer, ceea ce pentru mintea ingusta a unora, nu este un job pentru femei, destinul nostru limitandu-se doar la statul in fata aragazului.
Poate par putin prea revoltata, dar cred ca este timpul sa se renunte la ideea asta misogina, cum ca femeile sunt inferioare barbatilor. Nu pretind egalitate intre sexe, dar as vrea ca respectul si sansele sa fie acordate in egala masura.
Daca gresesc undeva, imi cer scuze si va rog, corectati-ma.
Bun venit in lumea dura a inginerilor, Anca
Multumesc