-Opinii care pe alocuri pot deveni subiect de controverse. Va rog nu dati cu rosii!-
Ati auzit-o sigur. Replica asta v-a “curentat” cu siguranta intr-un moment sau altul in care v-ati apucat sa atrageti atentia unei mame ca greseste ceva in modul in care se comporta cu copilul sau.
Chiar asa sa fie? Nu poti sa vorbesti? Nu ai dreptul? Oare faptul ca nu ai copii exclude automat posibilitatea de a avea pareri corecte si pertinente relativ la cresterea lor? Oare nu cumva tocmai faptul ca nu ai copii te face sa fii mai obiectiv? Simplul fapt ca ai adus un copil pe lume nu te face brusc expert in cresterea copiilor si nu exista nici o scoala care sa produca astfel de experti (desi poate n-ar strica una).
Si chiar asa, cum e? Se spune ca o femeie este implinita abia atunci cand are un copil. Femeia care-si creste cei 5 copii in niste conditii de o mizerie extrema este mai implinita decat cea care a ales sa faca o cariera in medicina renuntand la familie? Cat de implinita te mai simti cand iti vezi fata de 12 ani filmata in timp ce face felatie unui coleg cu 2 ani mai mare in toaleta scolii? Cat de multumita mai esti cand fiul tau nu are nici o relatie decenta cu o femeie pentru ca ai avut tu grija sa te bagi in toate relatiile pe care le-a avut pana acum? Unde-i satisfactia unei mame de copil drogat sau alcoolic? Sau dependent de internet? Unde-i implinirea cand te desparti de tatal copilului tau cu scandal, faci un circ din procesul de custodie si-ti cresti fiul impuindu-i capul cu rautati despre tatal lui? Simplul fapt ca ai adus pe lume un copil te face brusc mai buna decat o femeie de cariera sau care nu poate avea copii? Felul cum il cresti nu mai conteaza? Oare nu cumva implinirea se poate declara abia in momentul in care din copilul respectiv iese un om?
Recunosc. Am 33 de ani si nu am copii. Dar asta nu inseamna ca nu mi-i doresc sau nu mi i-am dorit niciodata. Sau si mai grav, ca nu-i iubesc sau nu-i sufar (ultimul lucru pe care mi l-as dori ar fi sa ajung o cotoroanta din aia care bate cu matura-n tavan cand copiii de deasupra rad si se zbenguie un pic mai tare). Dar poate am ales sa fac intai o cariera in domeniul meu si abia apoi sa ma dedic unui copil. Sunt de pus la colt pentru asta? Poate simt ca nu sunt in stare sa ma inham la coplesitoarea responsabilitate de a creste un copil. Ar trebui sa ma arunc cu capul inainte, ca doar “copiii se cresc singuri”? Poate nu pot sa-l fac -medical vorbind- si nu am nici o solutie. Ar trebui sa fac o obsesie din tratamente pentru fertilitate? Ar trebui sa impart aceasta drama a mea cu tot restul lumii ca sa nu mai fiu nevoita sa-mi aplec privirea atunci cand mi se pune vesnica intrebare: “Dar voi? Pe cand un copil??” Sau cand sunt privita compatimitor de unele mamici?
Cred cu tarie ca nu este minune mai mare lasata de Dumnezeu pe Pamantul acesta decat felul in care intr-un copil se oglindesc bucatele din parintii lui. Dar e atat de usor sa dai gres in cresterea lui si atunci starea de gratie dispare ca un fum. Cum e mai rau: sa nu faci copii sau sa nu fii in stare sa-i cresti?
Tags: buna crestere, copii, mamici, parinti
Titlul este foarte dur si n-as putea face vreodata o astfel de afirmatie/intrebare!
Dar ca sa incep cu finalul articolului, pot spune raspicat si in cunostinta de cauza ca este mult mai rau, este cumplit de-a dreptul sa nu fii in stare sa-ti cresti copilul! Si nu ma raportez neaparat la propria-mi situatie ci si la felul cum am crescut noi, copii fiind (dar asta-i o cu totul alta problema)!
Ma tem in fiecare zi ca nu iau cele mai bune decizii, ca nu stiu exact ce-l preocupa pe fiul meu, ca nu stiu intotdeauna sa-l sfatuiesc sau, mai rau, ca nu sunt atenta la vreun indiciu care sa ma puna in alerta! Uneori exagerez, ii par ca sunt cicalitoare, prea grijulie sau chiar obositoare! Si mi-e teama in fiecare zi sa nu gresesc in vreun fel! Dar tot gresesc… Nici n-am cum, nu s-a nascut nimeni expert!
Dar obiectivitatea de care spui nu vine din faptul ca ai sau nu ai copii, ci din puterea de a discerne si din dorinta de-a invata, de-a creste in fiecare zi alaturi de propriul copil si/sau alaturi de copiii fratelui/surorii sau, pur si simplu, alaturi de copiii care se joaca in parc sau in fata blocului… Zambetul lor face cat toata lumea asta!
Si as mai adauga doar atat, ca am avut grija si de cariera! Si totul de una singura…
Nu stii niciodata daca-i prea devreme sau prea tarziu pentru a vaea un copil. Doar cand il vei avea, vei sti ca a venit exact la timp.
Nu-i rau sa nu faci copii, daca nu-ti doresti asta. E rau sau foarte rau sa nu fii in stare sa-i cresti. Insa mult, foarte mult cred, depinde de copil. Nu vreau sa vorbesca cum despre copiii mei, care implinesc anul asta 10 ani si la educatia carora inca lucrez. Vreau sa va povestesc despre o fetita de pe strada noastra. Are acum 26 de ani, a terminat facultatea, face un master si lucreaza. Cand m-am mutat eu aici, ea avea 14 ani si urma sa intre la liceu. Am mers cu ea pentru ca trebuia sa fie insotita de un adult ca sa se inscrie la liceu. Parintii ei au fost de acord sa merg eu, pentru ca ei nu stiau sa scrie, si erau prea beti ca sa vada formularele. Copilul asta a crescut intr-o casa mizerabila. Cand am fost la ea prima data, maturase ea de rusine ca vin eu si bagase gunoiul dupa usa. Am intrebat-o de ce a facut asta, daca tot a maturat de ce nu a aruncat gunoiul? Mi-a raspuns ca asa a vazut odata mai demult ca face mama. N-am mai intrebat-o niciodata nimic, cand am vazut-o ca face ceva gresit. I-am explicat doar cum se face corect si ea a inteles. Si-a dorit atat de mult sa nu fie ca mama si ca tata cand va fi mare, si acum va spun cu mana pe inima, ca a reusit. Sunt parinti care cred ca fac totul pentru copiii lor, si copiii ajung niste ratati, si sunt parinti ca cei despre care v-am spus, care acum, sunt foarte mandrii de fata lor.
Desigur, ca parinte te simti responsabil si faci tot ce poti pentru ca copilul tau, sa devina un adult cu respect de sine. Insa meritul in cele din urma, este al copilului, de el depinde in cea mai mare masura, ce alege sa faca cu viata lui.
Ultimul articol scris de nina: Weekend de primavara
Da, e o replica pe care am auzit-o si eu de nenumarate ori. Ca si cand daca n-am un copil, nu pot sa deosebesc ce e bine si ce e rau pentru unul; ca si cum mamele au fost invatate dinainte ce au de facut pentru copiii lor, iar noi, celelalte, suntem niste habarniste total.
Sunt momente in care incerc sa-mi sfatuiesc prietena cu privire la atitudinea pe care trebuie sa o aiba fata de fetita ei (aproape) adolescenta; ii spun din start ca e doar parerea mea, insa ea intotdeauna a tinut cont de ceea ce am spus si niciodata nu m-a acuzat de lipsa de cunostinte doar pentru ca n-am un copil.
E greu subiectul si e mult de discutat…
Ultimul articol scris de nebuloasa: Un blog nebulos
Nu e nimic de comentat…
NICIODATA , NOI OAMENI INTELIGENTI, care vrem si cariere sau o anumita pozitie sociala, nu suntem pregatiti…
Afirmatia este si nu este adevarata. Depinde cum o interpretezi. Totul tine de educatia ta…
CATEODATA , PARINTELE POATE E CHIAR ASA DE IDIOT SI ASTA VREA SAL INVETE…!
E chiar atat de simplu.
SA NU FACI= EGOSIM, FRICA
SA NU FII IN STARE SA-I CRESTI= PROSTIE…sau se vad sechelele propriei copilari.
Cu respect
RIM
PS: @ gentle, mama draga, pe kine ma mai uimesc femeile, CA SUNT SUPERIOARE NOUA ASTORA SIMPLE MORTALS, dar unele sunt atat de ……….prost educate ca sa zic asa…. Cat de petrol, pffffffffff, la criza asta facem fifti/fifti
Ultimul articol scris de Raoul: Aaaaaaaaaaaaaaaa
Problema este că de fapt nimeni nu cunoaşte o reţetă pentru educaţia copiilor. Şi de altfel e bine să facem o diferenţă între “a creşte” şi a “a educa” un copil. Pentru că de crescut … cam cresc singuri. Iar în ceea ce priveşte educaţia sunt atâtea reţete câţi copii sunt.
(că eu aş putea demonstra contrariul …)
Pe de altă parte, n-am prea înţeles din articol: mămicile sunt excluse din seria “femei de carieră”? Poţi fi ori una ori cealaltă?
Ultimul articol scris de anatati: De plâns de râs
@anatati- nu cred ca Crisia a vrut sa spuna ca-s excluse. Vrea doar sa spuna cred ca ea a ales sa-si faca mai ales o cariera solida si abia apoi sa faca un copil. E ok, sa-ti planifici ce vrei sa faci in viata, iar daca alegi mama si cariera in acelasi timp o faci pe barba ta. Se poate sigur, dupa cum chiar tu spuneai numai ca trebuie sa recuosti ca-i mult mai greu. Castigi in schimb timp pentru ce va urma….
Ultimul articol scris de nina: Femeia intre 30 si 40 de ani
@anatati: Un copil are nevoie de multe pentru a creste. Nu creste chiar singur. Nu se va dezvolta cu trebuie daca nu este ajuatat. Are nevoie de multa caldura sufleteasca, atentie. Si apoi e vorba de educatia pe care i-o oferi.
Ultimul articol scris de DrLyana: (De)generatia messenger
DrLyana, eu tocmai asta am scris. Că problema se rezumă la educaţie nu la creştere … De crescut (în sensul de dezvoltare fizică) … până şi copiii în orfelinate cresc
Ultimul articol scris de anatati: La ce serveşte orgoliul?
Nu ca mi-ar fi scapat la prima lecturare o anumita parte din articol, n-am spus nimic, ci pentru ca-i un subiect extrem de sensibil si dureros! Exista si femei care ajung sa faca o obsesie din tratamentele pentru fertilitate, dar si femei care se resemneaza, poate, mai usor sau, poate, mai repede. Nu pot sti ce-i in sufletul lor, dar stiu ca, cel putin intr-un anumit moment, povara este grea. Si nu compasiunea este sentimentul care ma misca, ci o anumita strangere de inima (care nu vine din mila), un gand de neputinta si dorinta de-a mangaia. Eu, cel putin, nu pun intrebari care pot incomoda sau deschide vreo rana.
@Nina: povestea tinerei este emotionanta si demna de admiratie! Si cred ca n-a fost intamplator faptul ca te-ai mutat pe strada aceea intr-un moment important din viata ei!
@Raoul: ne-am scos din criza (hihihi)!- sa vina dividendele, asadar…
@anatati “excluderea” este data de ceea ce exprima titlul, respectiv delimitarea clara intre multimea femeilor fara copii si multimea mamicilor. Fiecare parte se uita compatimitor si oarecum cu superioritate, ca sa zic asa, catre cealalta. Lipsa de intelegere si de acceptare a alegerii celeleilalte parti le delimiteaza atat de clar, dand sentimentul de excludere.
Indiferent ce alegi poti sa ajungi sa ai regrete ulterior. Sunt femei care reusesc si cariera si copil, dar asta depinde foarte mult de ce profeseaza. Si de cat de mult ajutor mai au.
@raoul bine ai zis de sechelele propriei copilarii……
Si cine face delimitarea asta atat de clara, cum spui, Crisia? Chiar crezi cu tarie ca exista doua lumi atat de radical delimitate? Eu nu cred!! Nu cumva suntem prea subiectivi uneori? Daca intalnim prea des oameni marginiti, asta nu inseamna ca ceilalti nu exista, cu atat mai putin ca ar face parte din alta lume!!
Cat despre ajutor, iti spun cu mana pe inima ca n-am avut din partea nimanui! Tatal meu a murit cand eu eram in clasa a opta (si suntem sase frati) iar mama era o simpla ingrijitoare (acum are o pensie de mizerie). Am facut facultatea mai tarziu decat altii, platita cu rate, divortata si cu un copil (pe care l-am dus la cresa, gradinita si nu la bunici, c-asa a fost sa fie), iar serviciul este mai mult decat solicitant (ultimul concediu l-am luat in urma cu multi ani si atunci doar cinci zile!) Sanatatea mi-e in plop, dar n-am avut alte solutii…
Crisia, aia cu “excluderea” era mai mult o glumă
Mi-era clar din articol şi, mai mult, sunt perfect de acord că sunt mămici care prin simplul fapt că au născut un copil şi stau acasă cu un copil fac din asta o paradă de parcă ar fi salvat cel puţin o naţie de la pieire. Dar evident, că nici în tabăra cealaltă uneori lucrurile nu-s mai breze 
Si delimitările astea le facem tot noi, nu le face nimeni altcineva.
Ultimul articol scris de anatati: Englezisme: în online, în offline ….
@crisia- ce-ai vrut sa spui cu asta: “delimitarea clara intre multimea femeilor fara copii si multimea mamicilor”? Doar faptul, ca unele au copii si celelalte inca nu, sper ca asta. Pentru ca daca te referi la mentalitate sau comportament, nu poti generaliza, oricate cazuri “clare” ai intalnit tu.
Ultimul articol scris de nina: Sa mai aflam cate ceva
…Si apropo de sechelele propriei copilarii, putem alege sa ne victimizam si sa ne para ca suntem cei mai loviti de soarta, sau putem alege sa mergem inainte si sa avem grija sa nu repetam ce-au facut altii. Si cand spun asta, nu ma raportez la experientele altora…
@anatati: ce sa-nteleg? ca esti de acord cu existenta a doua “tabere” (cum le spui)?
Nu, nu sunt de acord că există 2 tabere. Dar există mămici care se uită cu dispreţ la cele care muncesc în draci şi femei care nu au copii ce se uită cu dispreţ la cele care s-au dedicat mai mult copiilor în detrimentul unei cariere.
În mod cert problema taberelor se pune aşa: tabăra femeilor care au copii şi tabăra femeilor care nu au copii (din varii motive). În niciun caz nu există tabăra femeilor de carieră şi tabăra mamelor.
Ultimul articol scris de anatati: Englezisme: în online, în offline ….
Imi pare rau!
Ultima oara cand am auzit replica din titlu contextul a fost urmatorul: o mama, doua fetite, una cred ca pe la 8 ani, cealalta pe la 10 ani. Greu de aproximat varsta lor, pentru ca erau obeze. Am facut greseala sa-i spun ca totusi nu e bine pentru sanatatea lor sa aiba greutatea pe care o au. Bineinteles ca a luat-o personal si mi-a trantit-o :”Tu ai copii? Ce stii tu, nu ai copii!” Atunci m-a izbit faptul ca, aproape invariabil, in situatia in care emit vreo parere legata de cresterea copiilor mi se pune intrebarea asta, pe tonul care indica exact atitudinea din titlu. Si, mai ales, m-a izbit faptul ca acel “Nu stii cum e, ca n-ai copii!” e spus in multe din cazuri cu intelesul asta :”In momentul in care ai un copil totul se schimba si nu mai esti in stare sa-i refuzi ceva, sau sa faci ceva care-i displace copilului, chiar daca esti constienta ca acel ceva i-ar face de fapt bine”. Pe mine asta ma intriga, atitudinea asta de closca in stare sa renunte la ratiune pentru a face ce vrea copilul. “Fac totul pentru copilul meu” a capatat cu totul alte conotatii din pacate.
Spun ca-mi pare rau pentru ca probabil si eu am luat-o personal si am scris pornita, nereusind sa dau articolului intelesul dorit. Am reusit insa sa-i fac pe altii sa ia vorbele mele prea la modul personal, desi nu blamarea a fost intentia mea si in nici un caz dispretul.
Ultimul articol scris de Crisia: Carolina
Crisia e de inteles atitudinea ta, in situatia data. Exista desigur si mame de felul asta, care vor fi probabil condamnate de chiar de copiii lor, mai tarziu.
Ultimul articol scris de nina: 8 aprilie
@ananati: si pentru fizic are nevoie de afectiune. Un copil lipsit de caldura sufleteasca nu va avea aceeasi forta si nici nu va fi la fel de armonios la fel ca unul care a avut aceste componente in timp ce crestea.
@Crisia: Si cred ca in momentul in care ai un copil poti fi in stare sa il educi, sa ii refuzi ceva ce ii place doar pentru a-l invata ca toate au o limita. Cele care spun asta au totdeauna copii bolnavi, rsfatati si razgaiati. Si ii cred bine crescuti. Si inca o problema a lor e ca judeca mamele un pic mai severe, spunand ca sunt scorpii.
Ultimul articol scris de DrLyana: Cluj
@Crisia: Asa se intampla cand, dintr-un caz particular, ajungem sa generalizam pe nedrept. Dar bine ca ne-ai lamurit!
Eu, cel putin, eram foarte contrariata de vehementa intrebarilor retorice. Nu te recunosteam, pur si simplu, in articolul asta, stiindu-te un om cerebral, cu pareri si convingeri sanatoase!
Cat despre sintagma “fac totul pentru copilul meu”, intr-adevar este foarte prost inteleasa, dar de catre anumite persoane! Punerea ei in practica ar trebui sa se traduca prin “Fac tot ce-i mai bine pentru copilul meu”, si asta inseamna sa fii un parinte responsabil! A-i refuza una sau alta face parte din educatia pe care trebuie s-o primeasca!
Eu sunt convinsa ca ai fi un parinte extraordinar!
Pentru a nu ma intelege gresit, fac o mica adaugare. Cand am spus “ai fi” ma refeream si la ipoteza acestei situatii, in prezent! Convingerea ramane aceeasi, si vei fi un parinte extraordinar, Crisia!
[...] asemanator, de la Caritas la FMI sau mai stiu eu ce alte scheme clasice de teapa. Dar sa revenim. Cristina e suparata pe cei care o intreaba una doua cand o sa aiba copii. Probabil cei mai multi dintre noi [...]
sa incep cu finalul: cum e mai rau?? pai e rau sa nu faci copii daca ti-i doresti, e f rau! daca nu ti-i doresti…n-ai nicio treaba!
e rau sa nu fii in stare sa cresti un copil…dar astea sunt cazuri extreme…cine decide ca nu esti in stare?? deci nu ma refer la cazurile extreme….oricum, esti cea mai buna mama pe care o poate avea copilul tau, asta e sigur!
nimeni nu s-a nascut invatat, asha este, nimeni nu s-a nascut parinte, dar copilul tau te face sa fii parinte…in timp ce atunci cand nu ai copil, nu esti parinte! deci: daca nu faceai medicina nu erau dr…asha ca…tu cum te simti cand cineva care nu e dr. iti da sfaturi legate de medicina??
a fi parinte este o scoala a vietii si esti cel mai bun parinte pe care-l poate avea copilul tau (stiu ca am mai zis asta), de aceea tu ai langa tine mereu pe cineva (copilul) care te invata cum sa te porti cu el, ce-i place si ce nu, cat tr sa doarma, sa se plimbe, sa fi alintat…si da, tu, in aceasta ipostaza, stii mai bine ce ii trebuie copilului tau decat oricine altcineva, fie ca acea persoana este sau nu parinte.
esxpresia “nu stii, tu nu ai copii!” este rautacioasa! nu este adevarat, dupa parerea mea. adica poti stii multe despre copiii chiar daca nu ai, cum poti sa nu stii mare lucru daca ii ai….ce vreau sa zic este ca atunci cand lucrurile nu mai sunt la general si trec la particular intervin mai multi factori si unul f important este cel la care m-am referit in paragraful anterior. ar mai fi: orgoliul ranit, subiectivitatea, factori ce tin de conjunctura….
inca ceva, la final: atunci cand facem comparatii, pentru a nu cadea in eroare, cred ca este mai bine sa le facem cu oameni care au aproximativ aceeasi conditie ca si noi: varsta, sex, pregatire scolara, situatie materiala, nivel de cariera…