Inspirata de ultimele scrieri “carieristice” m-am decis sa va impartasesc o experienta ce mi-a lasat un gust amar. Cel putin in prima faza pentru ca si daca ai sadismul sa mesteci un algocalmin, dupa cateva minute iti ramane un gust dulceag!
Titlul ar fi rezumatul foarte scurt al telefonului primit luni dimineata la ora 9.05 de la cel ce pana acum cateva luni mi-a fost sef direct, iar acum este si el …pe undeva…prin companie.
Lucrez (pentru inca 3 luni) la o companie multinationala destul de tare in produse industriale. Pentru ca era destul de tare a starnit interesul unui colos industrial ce ne-a cumparat. Nimic nou in piata pana aici. Viitorul suna luminos, noi aveam experienta pe ceva ce nu aveau ceilalti, firma mare, posibilitati de dezvoltare cariera!!! Superb!!!
In Romania atat compani mea cat si “pestii mari” nu aveau birou oficial, ci doar reprezentare si retea de distributie. Compania mea in care am fost prima venita acum 3 ani, a crescut constant, am mai angajat oameni si anul acesta trebuia sa ne oficializam. Eu femeie, tinerica(raportat la pozitie), cu multa experienta de management si cu multe certificari in zona vanzarilor.
“Pestii mari” in Romania de 15 ani, cu un manager de 10 ani, dezvoltand si el firma. El barbat, 60 ani, 25 de ani proiectant si cu experienta de managemet la o mare echipa de 2 oameni (el si asistenta).
Si a inceput marea integrare … eu incercand sa ma port cat mai profesional, el calcand in strachini si motivand ca e reprezentantul celor mari. Acum cateva luni au venit in Romania managerii cei mari . Au inceput sa ne spuna ca va fi loc pentru toata lumea, ce oportunitati minunate se vor ivi, ca anul acesta “pestii mari” vor deschide birou oficial si ca “Domnul” (60 ani) se va ocupa sa faca un business plan si o organigrama pentru ce va urma sa se intample. Totul bine si frumos.
Saptamana urmatoare “Domnul” ma cheama la birou sa discutam. Primise niste exemple de organigrame de la colegii de prin Europa si…nu prea intelegea. Si avea o mare dilema :trebuie sa angajeze o persoana sa mearga sa faca service la client. Cum sa faca asta? Nedumerita intreb la ce anume se refera…. ” Pai e aici un departament CUSTOMER SERVICE. Nu asta inseamna?” … Imi muscam limba sa nu rad cu pofta. I-am explicat, i-am dat soft de organigrama, i-am facut organigrama.
La alte cateva saptamani era stresat: trebuie sa faca plan de afaceri, costuri, evaluari….nu avea habar de unde sa le ia si unde sa le puna. Ma apuc si ii fac schita de proiect, costuri…etc….dar era tot stresat. Ne consultam permanent, ma informa cu ce se intampla era cooperant si CE AM APRECIAT: isi recunostea deschis limitarile si incapacitatile. Ma gandeam ca e bine ca isi da seama de asta. Am descoperit ca era stresat ca urma sa plece la Viena unde se stabilea cine avea sa fie manager la noua filiala.
Saptamana urmatoare ma duc la birou si nu imi reveneam: nu mai vorbea nimic, impunea decizii ce contravin oricarui stil de a face business, se inchidea in birou cu asistenta si …atat… Nu am rezistat si am provocat discutia: ce se intampla? Cum a fost la Viena? ” Am fost numit manager. In rest nu am nimic nou”.
Am cunoscut aceasta persoana anul trecut in Octombrie. Prima impresie : om cu doua fete asa ca ai grija! Realizam cu fiecare si ce trecea ca nu voi putea sa lucrez cu un astfel de om pentru ca, recunosc, am o problema: NU POT ACCEPTA UN SEF CARE NU IMI ARATA CA E MAI BUN CA MINE! Imi faceam planuri datorita crizei sa mai astept, ca cineva de pe afara o sa vada ce se intampla, ca voi avea ocazia sa arat ce stiu… In acelasi timp totul era pe sistem de avarie…asa ca am inceput sa trimit CV-ul.
Saptamana trecuta “Domnul” a fost in Anglia la primul curs de vanzari din viata lui.
Luni dimineata ma pregateam vioaie sa ma duc la un interviu. Suna telefonul si vad numarul fostului meu sef. Dupa “discutiile despre vreme”, incep niste explicatii interminabile despre criza economica si reducerile de personal din toata lumea si ca …. vom inceta colaborarea.
Imi cunosc foarte bine seful asa ca, de dragul vremurilor apuse, ii solicit adevarul. Raspunsul a fost crunt :” Managementul local (a se intelege explicit “domnul”) a spus ca nu poate lucra cu mine pentru ca eu doream acel post”.
M-am dus la interviu si dupa aceea la birou. Zambitoare, sigura, relaxata si vesela. “Domnul” a ramas socat. Si pentru asta sunt foarte fericita.
Asa ca….SURPRIZA! Nu o sa va spun sa va limitati gandirea! Din contra: daca ati ajuns undeva inseamna ca puteti! Nu va impiedicati de cioturi! Zambiti: e o zi de luni! Un nou inceput!
Azi m-am intalnit cu el la un client unde faceam un training tehnic. Ani de zile companiile noastre au fost in concurenta si mie mi se parea normal sa stiu ce produse au ei ca sa stiu ce spun clientilor. I-am aratat un produs de la compania mea….habar nu avea …si eram principalul concurent!
Gustul amar de care va spuneam vine din socul ca cea mai mare firma internatilala in industriale, un mamut, alege oameni nepregatiti si neprofesinisti/neprofesionali in fata celor care stiu cate ceva.