“Te pup, trebuie sa ajung acasa, ca vine al meu si iar ma cearta ca a murit de foame pana am ajuns eu: singur nu-si pune de mancare! Nici nu stiu ce sa mai gatesc, ca nu mananca doua zile la rand aceeasi mancare si-I un mofturos! Aia nu-i place, aia nu mananca pentru ca nu-mi iese ca maica-sii, ma dispera!”. “Dupa ce a venit tarziu sa ma ia si mi-a si mustacit cand a vazut cum m-am imbracat, am ajuns la petrecerea firmei, am stat 10 minute si-am plecat. Nu i-a placut, ca nu prea cunostea pe nimeni si nu-i place sa danseze. Trebuia sa ma astept, asa face mereu cand e vorba de ceva legat de slujba mea.” . Vi se par cunoscute replicile? Le-ati auzit in jurul vostru?
As intelege daca ar fi spuse de bunica. Pe vremea ei fetele nu erau date la scoala mai mult de patru clase si in cel mai bun caz invatau la pension maniere elegante si buna gospodarie. Casatoriile erau aranjate de parinti pe considerente de avere si pozitie sociala. Iubeai in taina vreun profesoras timid care-ti recita poezii cu glasul tremurat? Ti-l stergea urgent din minte boiernasul cu avere si 10 ani mai mare ca tine pe care ti-l bagau pe gat ai tai. Si traiai o viata de ascultare, de dependenta de barbat din toate punctele de vedere, de crescut copii si de ocupat de gospodarie, de lipsa de intelegere sau de placere.
As intelege daca ar fi spuse de matusa mea. Avea ea o vorba: “Inainte sa termini facultatea te maritai cu cine voiai, dupa ce terminai facultatea te maritai cu cine apucai”. Pe vremea ei femeia putea sa mearga la scoala, era incurajata sa aiba serviciu si chiar cariera. Cu toate aceste casatoriile aranjate nu disparusera. Iubeai vreun profesoras timid care te tinea de mana pe drumul intre camin si facultate in timp ce-ti recita poezii? Era ajutat rapid sa alfabetizeze copiii din cine stie ce satuc prafuit, in timp ce tu erai ajutata sa te concentrezi mai bine asupra doctorului ingamfat si egoist pe care ti-l bagau pe gat ai tai. Si ajungeai sa traiesti o viata de munca pe doua fronturi, la serviciu si acasa. Acasa unde cresteai copii si slujeai imparatul, intr-o totala lipsa de intelegere, de ajutor sau de placere. Sa pleci? Ai fi fost considerata ultima femeie daca ai fi divortat.
Cunosc mai multe relatii in care el crede ca-i suficient ca munceste pentru a aduce bani in casa. Aud replicile de mai sus din gurile unor femei tinere. Care au avut de ales. Care sunt emancipate, educate, si care fac zilnic compromisuri. E adevarat, si pietrele de moara se macina in frecare, trebuie sa mai lasi de la tine ca sa fie bine, ca nu-l gasesti poate din prima pe acela cu care sa te potrivesti perfect. Dar tu, femeia care munceste la fel de mult, care aduce bani in casa, care iubeste si daruieste si lasa de la ea, tu deschide ochii bine si judeca: lasa si el ceva de la el? A schimbat macar un lucru care te deranjeaza daca i-ai explicat si l-ai rugat asta? Te ajuta? Te intelege?
Sau sta pe soclul lui, nemuritor si rece, asteptand sa i se aduca totul la nas? Daca este asa, de ce esti tot acolo? De ce taci, renuntand la tine inca o data si inca o data, amarandu-te si amagindu-te ca maine va fi altfel? Vorbeste, cere-i ce vrei! Sau pleaca!
Se spune ca iubesti atat cat daruiesti. Daca din sens opus nu prea vine nimic, sigur vei ajunge si tu la vesnicul: ”Toata viata ti-am suportat rautatile!” spus amar dupa o viata de lipsa de intelegere, de ajutor sau de placere.
Si aceasta este Crisia, noul nostru editor
Superb articolul, nu am ce sa spun decat ca din pacate este trist si .. adevarat
Cat de simplu..si cat de complicat, in acelasi timp. E greu sa renunti la obisnuinta. Am trecut si eu prin asta si stiu ce inseamna, am luat si decizia, la un moment dat, si pot sa spun ca mi s-a rupt inima in doua. Am trecut prin iad, dar acum e bine. Numai ca trebuie extraordinar de mult curaj…
Bine ai venit!
Ultimul articol scris de nebuloasa: Doar o seara de vineri
Hmmmmmmmm, ca unul care a fost, este si sper ca va fi inconjurat de femei puternice, care au castigat mai mult ca el…, care a trecut printr-un divort si pot continua…..pot spune ca AI DREPTATE.
Uimitor cum FEMEILE PUTERNICE, de cariera, de SUCCES, nu au curaj sau fac pasul decat fffffffffoarte tarziu. Apoi ajung undeva ,hmmmmmmm, uita de fapt ca SUNT INDEPENDENTE, SUNT PUTERNICE, SUNT…… si se pierd ca femei…
Da , nu mai traim pe vremea bunici si da, futui, traiti intr-o lume dominata de barbati si da ALEGEREA ESTE A VOASTRA! Trebuie doar sa aveti incredere in voi… EU AM!
Cu respect
RIM
Adevarat este ca nu-i chiar atat de usor cat pare din cele scrise de mine. Dar prefer o perioada scurta de lupte, de iad, unei vieti intregi traite in regret si renuntari zilnice.
Multumesc pentru primirea minunata.
Ultimul articol scris de Crisia: Intoarcere la realitate
Din pacate observ tot mai multe femei nemultumite de viata de cuplu, de viata de familie. Citesc pe bloguri, prin articole pentru femei, vad chiar si in viata reala (o prietena divorteaza din senin dupa 20 ani fiindca sotul si-a gasit pe alta in momentul T0, iar in momemntul T1 se razgandeste). Chiar si eu am trecut in ultimele 5 luni prin 2 relatii nefericite (in prima relatie mi s-a spus ca nu cauta dragostea si ca eu ma implic prea mult, in a 2 a relatie mi s-a spus ca vrea sa se indragosteasca si ca nu-s potrivita eu) .
Voi chiar credeti ca exista persoana ideala? langa care poti trai fericit, pe care sa o poti iubi fara teama, riscuri si plictis? eu nu prea cred. bunicile poate au crezut si s-au complacut in starile de “(not) happyly ever after” …
Mi-ar placea un articol viitor despre felul cum percepeti voi gasirea sau persoana acelui/acelei THE ONE.
Fain blog! numai ca mai multi scriitori de articole personale (daca se vor inmulti) ar putea cauza o mica confuzie, fiindca o data ce (eu personal) ma obisnuiesc cu un stil de scriere, e posibil ca un nou scriitor sa ma bage in ceata (in sensul ca nu s-ar crea continuitate de idei) .
Oricum, aveti nota 10 de la mine pana acum !
Am uitat sa mentionez: ati spus: “Se spune ca iubesti atat cat daruiesti” .. eu stiam ca se spune ca “O parte iubeste/daruieste mai mult” . Si e interesant daca esti dispus sa oferi mai mult sau daca esti apt sa primesti mai mult decat poti darui, dupa caz
@KinderGirl: vorba aia mi-a spus-o și mie un prieten și e cam adevărată din păcate.
Apoi daca amandoi daruiesc la fel, chiar ca-i relatia ideala! Adevarat, unul daruieste mai mult si e de asemenea adevarat ca acel care daruieste mai mult e mai fericit. Cu o conditie: ca si celalalt sa faca tatusi un minim efort. In momentul in care ajungi sa te plangi ca nu esti inteleasa, ca el te deranjeaza cu anumite obiceiuri sau, mai grav, cu felul lui de a fi, atunci e clar pentru mine ca din sens opus nu vine prea mult (sau in tot cazul, nu multumitor pentru tine) si nu inteleg de ce mai ramai in relatie.
Nu stiu daca pot sa spun ca eu cred ca exista persoana ideala. Cred insa ca poti trai fericit langa o persoana, fara amareli din astea zilnice, fara stres pe nimicuri de doi bani. Implica respect, rabdare, comunicare, relaxare si ras in fiecare zi.
Ultimul articol scris de Crisia: Intoarcere la realitate
Foarte adevarat din pacate. Inca alergam dupa Fat Frumos si daca exista este doar spânul…
frumos (oase) articol (e). felicitari!
@Giorgia (inca alergam dupa Fat Frumos) draga mea, vremea basmelor a trecut. iubirea “ideala” exista daca doresti sa o observi si sa o primesti. nu este acea “dragoste la prima vedere” sau acea atractie de moment, este ceva obtinut prin munca (incredere, intelegere, respect). si daca nu iti place sa iti bati joc de munca ta, vei investi sentimente, respect, incredere si tot ce vei mai dori intr-o persoana care investeste la randul ei in tine. suntem o societate de piata si nu mergem in pierdere, investim iar profitul trebuie reinvestit (o actiune continua)
bine inteles ca mai dai si gres, oriunde exista pierderi, dar daca iti dai seama la timp, poti gasi altceva mai bun, doar sa cauti si sa stii ce sa cauti. sa stii ce vrei defapt.
ps: giorgia, nimic nu am cu tine, insa trebuia sa ma adresez cuiva si postul tau m-a ajutat in creearea unei idei pt postul meu
Ultimul articol scris de Andrei: de atunci…
Am 24 anisori si observ ca din ce in ce mai multa lume se complace intr-o relatie care are o multie de minusuri,din teama de a fi singuri,din impulsul pe care il simt cand dupa lungi asteptari simt o conexiune diferita fata de celelate, se indragostesc de sentimentul de la inceput si abia apoi isi dau seama ca nu s-ai indragostit de om. In primele 6 luni cand esti indragostiti creierul emana feromoni si functiile lui critice functioneaza la capacitate minima.Ajungem sa ne intrebam apoi cum de n-am vazut defectele astea la inceput.Pai cum sa le vezi cu creierul imbibat,normal ca nu le vezi si atunci oare n-ar trebui sa nu ne grabim ca fata mare la maritat sa sarim intr-o relatie sa devenim dependente emotional de el si apoi sa ne dam seama ca nu e ce vroiam?Zic si eu…..Nu ma pricep
Ultimul articol scris de buzeblonde: Si daca…