Sunt nişte ani de când nu am mai muncit în varianta ‘from nine to five”, dar am făcut la viaţa mea destule greşeli sau i-am văzut pe alţii “călcând pe bec”, aşa că am adunat nişte idei pentru a oferi câteva sfaturi despre munca la birou. După cum ştim, pentru mulţi viaţa în echipă “at the office” poate fi uneori neplăcută şi evenimentele stresante să se întâmple destul de des. Ce putem face?
1. Ai grijă de ţinută.
Dacă este un job “office” şi trebuie să te îmbraci ca atare, atunci ai grijă de aspectul acesta. Nu veni neîngrijită sau cu un costum de 20 de ani. Sunt scumpe, e drept, dar, cum ai nişte bani, încearcă să îţi pui la punct colecţia de “uniforme”. Nu se aşteaptă toţi să porţi Armani, dar nici cine ştie ce zdrenţe de doi bani.
Nu veni îmbrăcată ca o fufă, chiar dacă ai impresia că te avantajează o ţinută mai sexy. Este totuşi loc de muncă, nu clubul pe care îl frecventezi după program. A fi “şic” se poate obţine cu nişte haine frumoase, care să arate ceva din feminitatea ta şi totuşi să nu ducă la alte idei. O ţinută provocatoare va produce o impresie greşită şi îţi va eroda relaţia cu ceilalţi colegi, plus că te prezintă într-o lumină nefavorabilă.
2. Programul e sfânt.
Nu îţi fă o obişnuinţă din a întârzia sau a te învoi din orice motiv. Oricine poate înţelege un incident ce te-a împiedicat să ajungi la fix sau o problemă de famile ce trebuie rezolvată. Ai grijă să nu ai însă probleme din astea tot din 2 în 2 zile.
Dacă nu eşti în stare să te trezeşti la o oră potrivită, poate e cazul să cauţi un job cu program flexibil sau să îţi schimbi programul. Datoria ta este să fii la ora x la muncă, nu peste o jumătate de oră sau 2 ore, că aşa te-ai trezit.
Toţi colegii tăi au probleme de familie. Poate nu au copii, dar asta nu înseamnă că viaţa lor e numai petale de trandafiri. Este frustrant pentru alţii ca tu să ai mereu ceva “pe cap”, fără să realizezi că şi ei poate au probleme, dar nu trag mâţa de coadă de câte ori au ocazia. Ordonează-ţi viaţa încât să poţi rezolva tot ce trebuie rezolvat în afara programului şi apelează la înţelegerea superiorilor, când chiar nu ai altă soluţie.
3. Eşti plătită să faci ceva. De ce stai?
Dacă tot eşti la muncă, poate ar fi o idee bună să faci ce eşti plătită să faci. Nu să faci pauză de ţigară în fiecare oră şi să rămâi pierdută în pauză câte 20-30 de minute. Chiar dacă programul îţi permite şi ceva relaxare, ai grijă să nu se “simtă” şi mai ales să îţi fi rezolvat toate sarcinile.
Ştiu, vei spune că programul e greu sau că e chiar prea uşor şi că termini în 10 minute. Termină şi apoi vezi ce poţi face în plus, ce poţi învăţa. Ştiu de asemenea că şefii sunt naşpa şi au pretenţia să fii 3 oameni în unul. Ceea ce ştiu mai mult de atât este că la job poţi învăţa încă multe în plus şi experienţa aceasta îţi va folosi enorm.
Pe când eram angajată în sistemul aceasta de multe ori programul mi-l terminam în câteva ore. După care teoretic puteam să mă uit la stele (deşi era în miez de zi). Am intrat însă mai adânc în munca din firma respectivă şi m-am bucurat de atribuţii suplimentare, deşi teoretic nu eram plătită mai mult (la fel de adevărat este că nu primeam salariu înjumătăţit pentru că erau luni mai “slabe”, deci mi se părea destul de echitabil). Pe vremea aia mi se părea că să ţii o firmă în picioare este lucru mare. Ştiu că eram speriată să scriu facturi, când patronii nu erau la muncă, să fac comenzi către producători, să negociez cu clienţii.
Nu stau să povestesc ce avantaje mi-a adus această situaţie. Mi-am deschis propria firmă la 1 an de la plecarea de acolo şi a fost totul extrem de simplu. Ştiam deja ce trebuie să fac, cu cine să discut, cum să mă prezint în faţa clienţilor etc. Este un business pe altă nişă decât firma în care am lucrat, dar multe situaţii sunt similare. Şi experienţa acumulată prin munca suplimentară m-a ajutat să pornesc uşor pe drumul meu.
Nu te sfătuiesc să devii calul de bătaie al companiei şi să lucrezi prosteşte, până te îmbolnăveşti. Trebuie să existe un echilibru. Dar să nu te temi de noi provocări. Chiar dacă nu vei mai lucra acolo peste ceva timp, nimeni nu îţi poate lua ce ai învăţat.
4. Nu eşti Che Guevara, lasă revoluţiile.
Mda, viaţa de birou. Bârfe, scandaluri, mizerii. Orice “office” are şi drama în cauză. Cum te poziţionezi? Afară. Dacă eşti la muncă, presupun că ai de lucru. Concentrează-te deci pe munca ta şi stai în afara scandalurilor. Nu bârfi pe nimeni şi încearcă să descurajezi colegii puşi pe discuţii neprincipiale cu tine. Fii politicoasă şi drăguţă, dar precizează că nu te interesează discuţia în cauză. De aici se ajunge la tot felul de mizerii şi peste ceva timp îţi vei da seama că scâra faţă de locul acela de muncă vine în principal din pricina micilor “frecuşuri” dintre oameni.
Nu fii isterică şi discută calm, chiar şi când cineva nu şi-a făcut treaba sau ţi-a greşit cu ceva. Am avut şi eu şefi isterici şi colegi care au sărit puţin “calul” şi sincer mi-am pierdut respectul faţă de ei. Este la fel de adevărat că m-a scăpat şi pe mine gura de câteva ori, că doar toţi avem faze de “revoluţionari” şi, sincer, nu am rezolvat nimic.
Este mai bine să îţi vezi de treabă şi să ignori multe mizerii. Este dificil să câştigi această detaşare, dar este cea mai bună soluţie. Fii conştiincioasă la muncă şi stai departe de “tumult”. Cunoaşte-ţi obligaţiile şi drepturile, nu te lăsa trasă în tot felul de situaţii penibile şi mai ales nu te implica în asemenea situaţii.
Foarte probabil că nu vei ieşi la pensie de acolo, dar ai grijă ca şederea ta în echipa respectivă să fie una bună. Foloseşte experienţa acumulată şi nu te teme să înveţi mereu mai mult. Fii o colegă plăcută şi de încredere, fără a ieşi însă din nişte limite decente. Nu te implica în scandaluri, nu te certa, nu provoca probleme printre alţi colegi. Vei vedea în timp că ai câştigat enorm: experienţă şi respect. Şi, odată ce ai înţeles să ţii separate viaţa personală şi munca de birou, vei realiza că de fapt îţi place munca ta. Deşi toţi spun că probabil te distruge “the office life”, vor fi surprinşi că eşti eficientă, că ştii tot mai mult, că ai câţtigat respectul tuturor şi că de fapt, nu e dracul atât de negru.
Tags: birou, Cariera la feminin, munca de birou, office, tinuta office
Partea asta cu întârziatul mă mai strădui să o rezolv, dar nu poci şi pace …. Mă consolez că mai vin şi orele suplimentare şi compensez
Ultimul articol scris de anatati: Despre oameni toxici
Imi place articolul si sunt de acord cu cele expuse. Azi am avut una din zilele alea proaste la serviciu. Colegii imi spun workhaolica. Adevarul este ….cam sunt. Imi place sa imi ocup timpul la birou cu tot felul de chestii, sa analizez, sa vad ce mai e de facut, sa aranjez…chestii de astea. Nu-mi place sa pierd timpul cu prostii. Nu suport mess-ul sau convorbirile telefonice cu prietenele lungi de 20-30 minute. Asa sunt eu. Cred ca seman cu bunica mea. Disperata sa muncesc, recunosc.
Din aceste cauze, nu sunt prea indragita de colegii mei. Mai ales atunci cand le mai dau cate ceva de lucru, sau cand ii intreb de ce nu au terminat aia sau aia. Sau cand ii intrerup de la cate o repriza de pierdut vremea pe net.
Din pacate, nu am calitatile necesare pentru a-i mobiliza. Recunosc. Si lipsa lor de interes, neimplicarea lor, cateodata ma descurajeaza si pe mine. Stiu ca sta in puterea mea sa schimb lucrurile, dar din pacate nu gasesc calea cea mai buna. Trebuie sa mai lucrez la asta.
Oricum, iti spun inca o data ca mi-a placut articolul. Ca de altfel si celelalte. Ma bucur ca v-am descoperit!
Ultimul articol scris de weigela: E joi – E Masca
Am pus in aplicare toate aceste sfaturi de la primul loc de munca (si sunt de-atunci mai bine de 16 ani). Asa am simtit eu, asa am stiut eu sa ma comport. Asta n-a insemnat si nu inseamna mare lucru pentru unii. Faptul ca eram constiincioasa dar si tacuta mi-a adus fel si fel de apelative, care mai de care mai “inteligente”! Si asta venea din partea unei doamne in varsta, colega de birou, ce se voia a fi respectabila! I-am dat pace sa spuna ce vrea, n-avea sens sa intru in discutii inutile! Si n-a fost singura, de-a lungul timpului, care se bucura sa “catalogheze”, ca principala ocupatie.
In timp, felul meu de-a fi si de-a ma achita onorabil de sarcini, mi-a adus si multumiri si neplaceri, dar si un post de conducere! Nimic n-a fost fara sacrificii, dar a meritat, zic eu! Nu s-a schimbat nimic in comportamentul meu, poate doar faptul ca sunt si mai exigenta cu mine si cu ceilalti! Va puteti da seama ca nu am prieteni la serviciu, dar am parte de respect (normal ca numai de la cei care stiu cu ce se manaca asta)!
La ce mai am inca de lucru, insa, este garderoba care nu-i tocmai generoasa, dar traiesc cu speranta… Planuri sunt, doar bugetul de-ar mai creste…
p.s. Va felicit pentru blog!
weigela si gentle – nu trebuie sa va iubeasca. De cele mai multe ori, faptul ca esti prea popular, inseamna ca esti “moale” si le place altora ca te pot invarti cum doresc ei. Un post de conducere mai ales inseamna ca ai de luat decizii “nepopulare”, dar este important ca treaba sa fie facuta, pentru ca altfel tot tu esti ala incapabil. Multi indivizi te catalogheaza cum doresc ei, orice ai face. Daca esti permisiv si “simpatic”, tot vor gasi ceva de comentat, daca esti strict, iarasi. Asa ca mai bine cum faceti voi, adica munca pentru care luati un salariu. Si toti anii astia de experienta isi spun cuvantul si uite ca ati realizat ambele atatea pana acum.
Antati – las’ ca mai stiu eu pe una… bine ca nu mai am de mers la program, ca se ducea naibii cariera
PS: multumesc in numele tuturor editorilor pentru cuvintele frumoase. Speram sa va avem pe aici cat mai des
si eu multumesc pentru primirea calda si, bineinteles, pentru raspunsul concret, fin si bine punctat! adevar graiesti!
va citesc de la-nceput doar ca n-am avut suficienta indrazneala sa intru pe taramul vostru!
Imi place articolul asta, pentru ca spune lucrurilor pe nume. Si mie imi place sa-mi folosesc timpul liber in modul cat mai eficient cu putinta