Ma gandesc de multa vreme la cum as fi putut sa impletesc cariera cu o relatie sanatoasa. La compromisurile pe care as fi putut sa le fac, sa fi incercat sa ii acord lui mai multa atentie, sa fi vrut sa fiu mai deschisa atunci cand am inceput sa avansez in cariera, sa fi fost mai maleabila atunci cand se cerea prezenta mea intr-un anume loc.
Pe de alta parte, ma vedeam pusa in situatia de a munci non stop. De a pleca in delegatii lungi, care uneori durau si o saptamana intreaga si care presupuneau o alta prezenta masculina pe langa mine. Prezenta de care m-am atasat emotional, desi eram doar prieteni si niciodata n-am fost mai mult decat atat. Pe de alta parte, deja imi simteam jumatatea cum se indeparteaza de mine si abia mai tarziu aveam sa aflu din ce cauza.
Acum cateva zile, discutand cu un prieten despre asta, mi s-a spus ca o femeie poate sa aiba o cariera de succes doar daca este sustinuta de un barbat capabil sa se sacrifice. Care stie si poate sa sustina femeia care isi doreste sa ajunga in varf. Ca amandoi nu vor putea niciodata sa ajunga sus, impreuna. Unul intotdeauna se desprinde.
Realizand ca are dreptate, acum imi pun intrebarea: cum poti sa cladesti o cariera si, totusi, sa ramai femeia indragostita de barbatul cu care ai o relatie? Oare evolutia mea ca femeie de cariera nu m-a facut, la un moment dat, sa realizez ca barbatul de langa mine nu-mi mai e suficient doar pentru ca s-a dedicat dezvoltarii mele? Oare din cauza asta a ramas acelasi om, fara sa simt ca a trecut la un nivel superior? Oare asta e motivul pentru care el a luat niste decizii gresite, care l-au indreptat spre un drum fara intoarcere?
O concluzie nu stiu daca pot sa trag. Avand in vedere ca acum cariera mea e destul de solida (nu ma refer la job neaparat, ci la cunostintele acumulate), as putea sa spun ca in acest moment o relatie ar putea avea o mare parte din atentia mea. Privind totusi din prisma femeii care munceste si din placere, constat ca o relatie ar putea sa-mi ia din concentrare si ar putea sa ma abata de la scopul meu. Cu alte cuvinte, la un moment dat va trebui sa aleg, pentru ca ambele nu se poate.
Eu am pierdut 2 relatii pentru ca nu am dorit sa renunt la job, facultate sau antrenamente (pe vremea aia eram cu toate 3 pe cap). Cei 2 asteptau sa fiu femeie de casa si sa renunt la chestiile astea. Am ales sa raman cu pasiunile si serviciul meu, pentru ca visul meu nu este sa am 4 copii agatati de fuste si sa stau toata ziua pe post de mama omida.
Iubi a fost opusul. M-a luat la “unsprezece metri” cand ma plangeam ca am salariu mic. Asa ca m-am apucat de munca mai serioasa, am acum 2 joburi (e drept ca la cat de “libertine” is, fac cat juma’ de program “normal”) si merge bine. Avantajul este ca sunt acasa destule ore pe zi (am program de gravide, asa imi place sa il numesc), deci eu nu voi fi niciodata problema in domeniul asta. Si “soarele” are munca de santier, asa ca el e cel mai putin prezent. Nu mi-am pus insa niciodata problema ca ar putea calca “invers”, desi are destule colege cu care se intelege OK. Si eu lucrez tot in domenii masculine si sunt inconjurata de barbati bine. Asta insa nu a insemnat niciodata ca imi afecteaza relatia.
E clar greu sa pastrezi un echilibru si e nevoie de multa incredere si efort.
Eu cred ca se poate, dar unpicut mai greu. E nevoie de incredere si de multa rabdare.
Si ai mei au trecut prin asa ceva. Tata era plecat des la Bucuresti si ramaneam acasa cu mama 1-2..3 saptamani, cat era nevoie. Si nu am auzit sa se planga mama de “sper sa nu ma insele”.
Si prima mea mare dragoste a fost plecat multa vreme cu lucrul. Cate un weekend, cateva zile, depinde. Nu mi-am pus niciodata problema ca m-ar insela.. dar mi-era greu sa stiu ca nu ne putem vedea zilele cat era plecat.
Iubi in schimb a refuzat cateva oferte de plecat in alt oras. I s-a oferit cazare si un salar de 2 ori mai mare. Dar nu putea sa ma ia cu el, asa ca a renuntat. La fel cred ca as face si eu, dar nu din cauza ca ne-am certa ci din cauza ca prefer sa ma bucur de viata si sa stau langa persoana iubita, pana la urma NU se reduce totul la bani
Ultimul articol scris de aadryanaa: Incredere
La 19 ani am avut ocazia sa studiez un an in Franta, la Lyon. Dupa prima luna m-am indragostit pana peste poate, prima iubire cu adevarat, un roman plecat de la 2 ani in Germania. A fost incredibil, 6 luni de continua fericire, pana cand am am fost ceruta in casatorie. Ar suna ca o poveste rupta dintr-un film american nu? Cu happy end? Dar nimic in viata nu e simplu, nu? Daca m-as fi casatorit atunci ar fi trebuit sa plec cu el in Kuweit unde primise un super bine platit job, pentru cel putin 5 ani. Am incercat sa explic ca pentru mine e la fel de important sa imi continui studiile, sa imi incep viata profesionala. A fost in zadar, ar fi trebuit sa renunt la facultate si sa il urmez. Continuarea? Am refuzat. Efectul? A plecat si nu s-a mai intors niciodata. La 2 saptamani dupa refuz mi-a trimis un open plane ticket valabil 1 luna. L-am rupt … Cred si astazi ca am ales corect! Nu regret ce am realizat profesional, nu regret ca am gasit iubirea matura la 30 de ani. Viata e un drum, nu conteaza destinatia ci doar calatoria.
Ultimul articol scris de MoC: Strong
Exista un moment in viata, in cazul meu dupa ce ajungi la un nivel in cariera, in care simti nevoia sa devi implinita si in plan personal. Dupa un divort de un barbat care m-a sustinut pana in panzele albe in cariera, o relatie in care pe barbatul de langa mine il doare in cot si nici macar de ce fac eu profesional, am ajuns la concluzia ca: oricum o dai, e foarte greu sa gasesti calea de mijloc pentru a fi bine. Imi aduc aminte de o discutie cu un prieten acum cativa ani cand se plangea ca sotia nu il intelege, ca el vrea mai multe profesional si ca ea se multumeste cu putin. Ii spuneam atunci ca el ajuns undeva in varful muntelui, ea a ramas la baza muntelui si distanta asta e inspaimantatoare pentru ca ea nu are cum sa vada aceleasi lucruri. Il sfatuiam sa ii intinda o mana sa o aduca mai aproape de nivelul lui. A preferat sa o ia pe un alt drum.
Si putem sa revenim la o veche discutie: ce compromisuri trebuie sau nu trebuie sa facem in relatie? Viata e compusa dintr-un sir de alegeri. Nu intotdeauna le luam pe cele mai bune.
@MoC ….sa-ti fie rusine. Si apropo la mult ani, si data viitoare cand ma calci cu BMW , macar uita-te. Nice…
Hmmmmmmmmmmmm, pisiiiiiii, ce sa zic? Prietenul ala al tau are dreptate.
In alta ordine de idei: ajungi sus , tu sau el, te dezvolti , vrei altceva si ptr ca el/ea sunt acolo hmmmm, cum zicea @vipera, la baza muntelui intinzi mana. Dar cum? Experienta m-a invatat ca incerci sa schimbi persoana respectiva , conform noilor tale standarde. I fine, reusesti intr-un fel sau altul. Te dai un pas in spate , privesti si realizezi ca nu mai este persoana de care TE-AI INDRAGOSTIT….
Cu respect
RIM
HAHAHAHA. Un sfert de nevastă
Mă disperă ideea că într-un cuplu cineva trebuie să se sacrifice – adică femeia.
Ultimul articol scris de InnOcente*: Ză big feşăn rochiţa
@InnOcente, desi suna crud e extrem de real ca cineva “se sacrifica”. Nu intotdeauna este femeia. In cazul meu a fost sotul meu, el s-a sacrificat pentru a-mi oferi mie toate sansele. Datorita societatii, barbatii au mai multe sanse decat femeile si a devenit o cutuma ca femeia sa sustina barbatul. SE POATE SI ALTFEL
@Raoul, ai fost, esti si vei fi persoana de care m-am indragostit. Si nu asta incerci sa schimbi!!!!
@Raoul – cred ca ma confunzi! Se pare ca inca nu ai identificat misterul …
@MoC avem un prieten comun(domn profesor) si da bmw nu era al tau era al sotului…. Ma mai insel eu dar nici chiar asa. Si mai am si acum nr tale de tel (acelea la care nu ai raspuns niciodata…). Sau ma insel….
@vipera , mama draga, fara declaratii de dragoste, intra oameni la idei. DAMN.
Nu stiu, ce incerci sa schimbi? Sau mai degraba DE CE DRACU VREI SA SCHIMBI…????? De ce intotdeauna trebuie schimbat ceva??? BLEAHH
Cu respect
RIM
Ascult jazz și tocmai am terminat de citit un articol ce mi-a plăcut tare mult. Recitindu-l a doua oara, am simțit o serioasa urma de regret în cuvintele tale. Poate ma înșel…
Ultimul articol scris de Dani: Strangers in the night
@Raul – da te inseli amarnic!
DAMN.
Inbatranesc…
Cu respect
RIM
Ultimul articol scris de Raoul: ATENTIE…..Raoul!
@Dani, putin regret exista intotdeauna; sau, daca vrei, chestia aia care roade putin, ca ai fi putut sa faci mai mult; dar, cat traim, invatam
Ultimul articol scris de nebuloasa: Un gand, o actiune, o zi. Duminica
2 cuvinte cheie as avea eu de zis:Echilibru si Detasare legate de cele 3 planuri pe care le are fiecare om,personal,profesional,sentimental.Dupa parerea mea poti fi si o femeie de succes,care are o cariera si iubita in acelasi timp. Daca incercam sa schimbam pe cineva cu siguranta vom da gres atata vreme cat schimbarea nu vine din interiorul celuilalt. Iar daca acel cineva abandoneaza pe drum inseamna ca nu era persoana care trebuia si ai gresit cand ai ales.
Ultimul articol scris de buzeblonde: Si daca…
Si pentru ca tot veni vorba despre cariera in articolul recent, mi-am amintit si de articolul asta. Nu stiu cine are raspunsul la intrebarea din titlu ca eu nu-l cunosc.
Poate ca intr-adevar exista si cupluri care au reusit ca aceasta combinatie sa functioneze perfect si sa fie la fel de indragostiti, situatie fata de care am toata admiratia! Dar mult mai multe cupluri se destrama cand fie cariera, fie relatia, tinde sa devina tot mai diferit perceputa de catre partile implicate si capata cu totul alte valori in ochii fiecaruia. Si cred ca aici este momentul in care comunicarea poate salva sau lamuri totul. Dar ne dam seama la timp?
Eu spun ca se poate,si nu zic numai de dragul de a spune,ci pentru ca eu am reusit acest lucru.Am 22 de ani si locuiesc impreuna cu prietenul meu.Sunt in anul 2 la facultatea de management si lucrez in paralel la un magazin online de bijuterii.Si sa stiti ca la serviciu nu stau toata ziua cu ochii in calculator si nu fac nimic,este destul de greu sa faci fata unui astfel de program,dar totusi cand ma gandesc ajung acasa si stiu ca el ma asteapta parca uit de toate, si de stres si de oboseala si de tot.Nimic nu ma mai intereseaza decat ca sunt cu el si ca ne iubim foarte mult.Si el lucreaza si face facultate,dar programul lui este mult mai lejer fata de al meu.Dar el ma intelege si ma sustine si ma ajuta sa depasesc starea asta care ma cuprinde.